Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 9:15 - Biblia în versuri 2014

15 (Iată, bătrânul din popor Și cel care e dregător Sunt „capul”. „Coada” se vădește Prorocul care-mpărtășește Numai minciuni, poporului.)

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Bătrânii și demnitarii sunt capul, iar profeții care învață minciuni sunt coada.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Bătrânii și demnitarii sunt capul, iar profeții care învață minciuni sunt coada.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Cei care călăuzesc poporul acesta l-au dus în eroare și cei care sunt călăuziți au rătăcit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 (Bătrânul și dregătorul sunt capul, și prorocul care învață pe oameni minciuni este coada.)

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Bătrânul și fruntașul, el este capul; și prorocul care învață minciuni, el este coada.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 9:15
44 Mawu Ofanana  

Bătrânul zise: „Știu prea bine, Dar află c-a venit la mine Un înger al lui Dumnezeu – Pentru că sunt proroc și eu – Și-n felu-acesta, mi-a vorbit: „Du-te și adă-l, negreșit, Pe acel om, la tine-acasă. Așează-l dar, la a ta masă, Dă-i să mănânce și să bea!” Bătrânul, însă, îl mințea, Căci n-a venit nimeni la el, Să îi vorbească-n acest fel.


Întreaga țară o aveai, Fiind mai tare. Te-așezai Oriunde-n ea ți-ar fi plăcut, Căci cel mai bine-ai fost văzut.


Egiptul nu va mai avea, Pe lângă el, pe nimenea În stare ca să socotească Și-apoi, ceva să-nfăptuiască, Căci cap, el nu va mai avea, Nici coadă de asemenea, Nici trestii, nici ram de finic. El nu va mai avea nimic.


Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.


Pentru că ziceți: „Am făcut Un legământ, ce l-am avut Cu moartea și – fără-ndoială – Noi am făcut și o-nvoială Cu locuința morților. Când năvălirea apelor Va trece cu urgia-i mare, N-o să ne-atingă, căci scăpare, Noi, în neadevăr, găsim Și în minciuni ne-adăpostim!”,


Voi face, din neprihănire, O lege – pentru-ntreaga fire – Căci o cunună, Eu voiesc Ca din dreptate să-mpletesc. În urmă, locul de scăpare Pe cari neadevăru-l are, De grindină va fi surpat Și de șuvoaie înecat Va fi și locul cel pe care Minciuna, adăpost, îl are.


Însă și ei sunt clătinați, De aburii de vin purtați Și amețit e fiecare, Căci bea o băutură tare. Și preoții și-aceia cari Proroci sunt, de băuturi tari Sunt îmbătați și-s stăpâniți De vin, căci umblă amețiți. Se clatină când prorocesc. Când judecă, se poticnesc.


Pentru că Domnul a turnat Un duh care s-a arătat A fi un duh de adormire. Duhul venit-a peste fire Și-a-nchis ochii prorocilor, Precum și-ai văzătorilor.


Pe-al meu popor îl asupresc Niște copii și-l stăpânesc Niște femei. Popor al meu, Cârmuitorii tăi, mereu, Te duc în rătăcire mare Și pustiesc a ta cărare!


Oameni-or fi asupritori; Se vor vădi răuvoitori, Căci apăsa-va fiecare Pe cel pe cari aproape-l are. Omul bătrân va fi lovit De către tânăr. Negreșit, Omul care e pus în cinste, Lovit e de cel fără minte, Cari se vădește de nimic.


Primul tău tată, negreșit, Află că a păcătuit. Apoi, cei ce te-au învățat, În contra Mea, s-au ridicat.


Pe ne-așteptate, o să fie Al meu popor dus în robie. Bogații cari erau în țară, Atunci, de foame au să piară, Iar gloatele nenumărate De sete-ajunge-vor uscate.


Cu sânge, mâinile-s mânjite; Degete-aveți, nelegiuite; Buzele voastre se vădesc Precum că doar minciuni rostesc, Iar limba voastră, peste fire, Aruncă doar nelegiuire.


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


Mare necaz am pe cei care Istorisesc, fără-ncetare, Visuri ce nu-s adevărate, În inimile lor iscate, Și care, prin minciuna lor, Îl rătăcesc pe-al Meu popor. Ei mint cu mare îndrăzneală, Cu toate că – fără-ndoială – Nu Eu sunt cel ce i-a trimis. Nu Eu le-am spus ce au de zis. Pentru popor, neîndoios, Ei nu sunt de nici un folos.


Iată cuvântul ce s-a spus Și e pentru proroci adus: „Inima-n piept mi s-a zdrobit Și-un tremur, fără de sfârșit, Mi-a cuprins oasele de-ndat’. La fel sunt, ca și un om beat – Ca și cel care-i amețit De vinul ce l-a înghițit – Din pricina cuvântului Cel sfânt, din partea Domnului.


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.


Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”


Voi, prin minciuni, necontenit, Mâhniți pe cel neprihănit, Deși Eu nu l-am întristat. Voi, să-ntăriți, ați căutat, Brațele celui ce e rău. N-ați încercat, din drumul său, Să îl întoarceți înapoi, Viață făgăduindu-i voi.


Iată că Efraim pândește Pe Dumnezeu și pregătește Lațuri, pentru prorocul Lui, Chiar și în Casa Domnului.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Iuda, azi, le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci Legea Mi-a nesocotit, Poruncile nu Mi-a păzit, Ci idoli a îmbrățișat – Așa după cum s-au purtat Ai lui părinți, când au trăit – Și-n acest fel s-a rătăcit, Căci idolii se dovedeau Precum că mincinoși erau.


De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.


„Am să vă fac disprețuiți Și o s-ajungeți înjosiți În fața-ntregului popor, Căci fețele oamenilor, Neîncetat, voi le priveați Atunci când Legea tălmăceați, Și pentru că nu ați păzit Căile ce le-am rânduit.”


Că au să fie mulți Hristoși, Și mulți prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Să-nșele chiar și pe cei cari Au fost aleși. Luați aminte! –


„De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.


„Eu, preaiubiților mei frați, Vă-ndemn acum, să cercetați Duhul, atent, ca tot mereu, Să știți dacă-i din Dumnezeu. Vă rog dar, să nu dați crezare, Oricărui duh, la întâmplare. Căci mulți proroci, azi au ieșit, Și mincinoși, s-au dovedit.


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Sluga-i răspunse-atuncea: „Iată, În fața noastră-n depărtare, Se află o cetate mare. În ea, o să găsim – știu eu – Un om ce-i al lui Dumnezeu. Tot ceea ce omul vorbește, Cu siguranță, se-mplinește. Haidem la el, să-l întrebăm, Să știm ce drum să apucăm.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa