Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 9:13 - Biblia în versuri 2014

13 Căci nici poporul nu voiește Ca la Cel care îl lovește Să se întoarcă înapoi, Cătând pe al său Domn apoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Dar poporul nu s-a întors la Cel Ce îl lovea, nu L-a căutat pe Domnul Oștirilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Dar poporul nu s-a întors la Cel care îl lovea, nu L-a căutat pe Iahve care este Dumnezeul Armatelor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Domnul va nimici din Israél capul și coada, ramura de palmier și trestia, într-o singură zi;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l lovește și nu caută pe Domnul oștirilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Dar poporul nu s‐a întors la cel ce l‐a lovit și n‐a căutat pe Domnul oștirilor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 9:13
24 Mawu Ofanana  

Pe când era mai strâmtorit Ahaz, iar, a păcătuit Față de Domnul, căci s-a dus


Furioși sunt cei nelegiuiți: Atunci când sunt înlănțuiți, Nu strigă către Domnul lor


Spuneți dar, ce pedepse noi Să vă mai dea Domnul, când voi, Neîncetat, vă dovediți Că sunteți tot mai răzvrătiți? Tot capul e bolnav și iată, Pe moarte inima se-arată!


Egiptul nu va mai avea, Pe lângă el, pe nimenea În stare ca să socotească Și-apoi, ceva să-nfăptuiască, Căci cap, el nu va mai avea, Nici coadă de asemenea, Nici trestii, nici ram de finic. El nu va mai avea nimic.


Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.


Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!


Din pricina păcatului Făcut de lăcomia lui, M-am mâniat și l-am lovit Și supărat, l-am părăsit. Atunci, el cari s-a arătat Drept răzvrătit, netulburat Văzutu-și-a de a lui cale, Cum i-a plăcut inimii sale.


În ziua ‘ceea, să se știe Că Dumnezeu are să vie Și cu un brici închiriat – De dincolo de Râu luat – Va rade întreg părul care Este pe cap și pe picioare. Ba chiar și barba va fi rasă, Când El, cu briciul, o să iasă. Cel care este așezat Peste Asiria-mpărat, O să-mplinească planul Lui Căci fi-va briciul Domnului.


Iată că am găsit cu cale, Să-i vântur, la porțile tale Și pe lopată am să-i iau, Căci să-i lipsesc de fii, Eu vreau. Am să îl pierd pe-al Meu popor, Căci este neascultător Și pentru că nu a urmat Drumul pe cari l-am îndreptat.


Căci pentru voi, Eu am nutrit Doar gânduri bune și-astfel vreau, Un timp de pace, să vă dau, Parte s-aveți de fericire Și nu doar de nenorocire. Am să vă dau un viitor Și o nădejde, tuturor.


„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”


Îmi zise: „Fiu al omului, Către Ierusalim privește Și-aste cuvinte le rostește: „O țară ești, necurățată; O țară ce nu e udată De ploaie, când are să vie Ziua aceea de mânie.”


Și-n spurcăciunea ta, vrei iar, Numai nelegiuire doar! Iată, pentru că Eu am vrut, Curată să te fi făcut – Dar n-ai voit a fi curată – Nu vei mai fi tu, curățată, Până când trece-va urgia Și Îmi voi potoli mânia.


Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat.


În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”


Mândria Israelului Mărturisește-n contra lui. Cu toate-acestea, se vădește Că el nici nu se sinchisește Și nu se-ntoarce înapoi, La Dumnezeul lui, apoi! Chiar dacă fost-a pedepsit, Să-L caute, nu a voit!


Iată-i că se întorc ‘napoi, Dar nu la Cel Prea-Nalt. Apoi, Precum un arc înșelător, Se-arată-ntregul lor popor. Am hotărât ca toți cei cari Se dovedesc ai lui mai mari, Prin sabie, apoi, să cadă, În ale morții gheare, pradă, Din pricina vorbirii lor – A îndrăznelii vorbelor – De râs, când se vor fi făcut, În al Egiptului ținut.”


Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis Asupră-vă și i-am ucis Pe-ai voști’ tineri, cu sabia; Caii, am pus, să vi se ia. Făcut-am de vi s-a suit, În nări, duhoarea ce-a ieșit Din tabăra unde erați Toți, laolaltă adunați. Cu toate-acestea însă voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.”


„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


Dacă atunci o să-L cătați Pe Domnul Dumnezeu apoi, Îl veți găsi doar dacă voi, Din toată inima voiți – Din tot sufletul – să-L găsiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa