Isaia 9:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² arameii la est, și filistenii la vest; ei l-au devorat pe Israel cu toată gura! Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat, iar mâna Sa este încă întinsă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² pe arameii de la Est și pe filistenii de la Vest. Aceștia l-au mâncat pe Israel cu o gură larg deschisă! Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a liniștit, iar mâna Sa este încă întinsă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Poporul nu se întoarce la cel care-l lovește și nu-l caută pe Domnul Sabaót.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² pe sirienii de la răsărit, pe filistenii de la apus, și vor mânca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² pe Sirieni din față și pe filisteni dinapoi și vor înghiți pe Israel cu gura deschisă. Cu toate acestea mânia sa nu se întoarce, mâna sa tot întinsă este.

Isaia 9:12 Mawu Ofanana

2 Regi 16:6

Rețin, Elatul, l-a luat Și-astfel, din nou l-a așezat Sub stăpânirea Siriei. Apoi, de-acolo, pe Evrei – Îndată – el i-a izgonit, Iar Sirienii au venit Și în ținut s-au așezat, Iar astăzi ei sunt în Elat.

2 Cronici 28:18

Și Filisteni-au năvălit Atuncea, și au cucerit Cetățile ce-n câmp erau Și către miazăzi priveau. Bet-Șemeșul, ei l-au bătut; Și Aialonul a căzut Și Ghederotul după el. Cu Soco s-a-ntâmplat la fel. Și satele cele pe care Cetatea-n jurul ei le are, Au fost atuncea cucerite De Filisteni și nimicite. Apoi și Timna a căzut, Cu satele ce le-a avut. Cetatea Ghimzo, însoțită De sate, fost-a cucerită, Iar Filistenii au venit Și în cetăți au locuit.

Psalmi 79:7

Iacov de ele-i îngrozit Și-al său locaș e pustiit.

Isaia 10:4

Unii vor fi îngenuncheați, Prinși de război fiind luați, Și foarte mulți din ăst popor Vor fi în rândul morților. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.

Isaia 11:14

Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.

Isaia 31:1

Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!

Isaia 5:25

Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.

Isaia 9:17

De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Isaia 9:21

Astfel, Manase îl mănâncă Pe Efraim, Acesta, încă, Nu vrea – drept pradă – să se lase Și îl mănâncă pe Manase. La urmă se-nsoțesc și-apoi, Pe Iuda-l vor mânca cei doi. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins.

Ieremia 10:25

Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”

Ieremia 15:7

Iată că am găsit cu cale, Să-i vântur, la porțile tale Și pe lopată am să-i iau, Căci să-i lipsesc de fii, Eu vreau. Am să îl pierd pe-al Meu popor, Căci este neascultător Și pentru că nu a urmat Drumul pe cari l-am îndreptat.

Ieremia 35:11

Când Nebucadențar, cel care În Babilon, este mai mare, Asupra țării a venit, Atuncea noi ne-am sfătuit Și-am zis așa: „Hai să fugim! Să mergem la Ierusalim, Să ne ferim de-acei oșteni Cari sunt Haldei și Sirieni!” Așa se face că trăim, Acuma, la Ierusalim.”

Ieremia 4:8

De-aceea – grabnic – vă luați Saci și cu ei vă îmbrăcați. Plângeți și gemeți toți apoi, Căci nu se-abate de la noi, Mânia Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.”

Езекиел 16:27

Iată, mânia M-a cuprins Și împotrivă-ți am întins, Acum, temutul brața al Meu, Iar porția pe care eu, Pentru-ntreținere ți-am dat-o, Află că mult ți-am micșorat-o, Pentru că am găsit cu cale Ca să te las vrăjmașei tale – Copila Filistenilor. Când ea, felul purtărilor Ți l-a văzut, s-a înroșit, De cât e de nelegiuit.

Езекиел 6:14

Al Meu braț amenințător Îl voi întinde-n contra lor, Pentru că vreau ca să le fie, Țara, deșartă și pustie – Chiar din pustie începând, Până la Dibla ajungând – Oriunde am să îi zăresc Că locuință își găsesc. Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.”

Osea 7:10

Mândria Israelului Mărturisește-n contra lui. Cu toate-acestea, se vădește Că el nici nu se sinchisește Și nu se-ntoarce înapoi, La Dumnezeul lui, apoi! Chiar dacă fost-a pedepsit, Să-L caute, nu a voit!

Amos 4:10

Ca și-n Egipt, ciumă-am trimis Asupră-vă și i-am ucis Pe-ai voști’ tineri, cu sabia; Caii, am pus, să vi se ia. Făcut-am de vi s-a suit, În nări, duhoarea ce-a ieșit Din tabăra unde erați Toți, laolaltă adunați. Cu toate-acestea însă voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.”

Amos 4:11

„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”

Amos 4:6

„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Amos 4:8

Două sau trei cetăți n-aveau Apă să bea și se duceau La alta, care a avut Mai multă apă de băut. Degeaba, căci n-au izbutit, Setea, să își fi potolit. Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Amos 4:9

Rugină-n grâu am răspândit Și cu tăciune l-am lovit. Grădinile ce le-ați avut, Viile care v-au crescut Mândre și mari, ai voști’ smochini Și-asemenea ai voști’ măslini Ajuns-au – deseori – să cadă, Lăcustelor lacome, pradă. Cu toate-acestea însă voi, Nu v-ați întors la Mine-apoi!”

Țefania 1:6

Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”

Țefania 3:2

Ea nu știe, seamă să țină – Nicicând – de glasu-acela care, O mustră pentru-a ei purtare Și nu se-ncrede-n Dumnezeu, Cel care îi e Domn, mereu.

Deuteronom 31:17

Când acea zi are să vie, Mă voi aprinde de mânie Și fi-voi împotriva lor. Voi părăsi acest popor Și-am să-Mi ascund Fața, de el. Atunci, întregul Israel Are să fie bântuit De multe rele și lovit De mari necazuri. Atunci are Să se întrebe fiecare: „Necazul care m-a ajuns Și răul care m-a pătruns Pot ca să fie-ntâmplătoare? Nu se întâmplă totul, oare, Din pricină că Dumnezeu Nu șade în mijlocul meu?”