Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 8:8 - Biblia în versuri 2014

8 În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Va pătrunde în Iuda, se va revărsa și le va ajunge până la gât! Aripile sale întinse vor acoperi întinderea țării tale, Emanuele!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Va veni în mare forță în teritoriul celor numiți Iuda – exact ca un torent; și în timp ce va curge peste maluri, le va ajunge până la gât! Emanuel, să știi că aripile lui întinse vor acoperi suprafața țării tale!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Va pătrunde în Iúda, va inunda, se va revărsa și va ajunge până la gât, iar deschiderea aripilor sale va cuprinde toată întinderea țării tale, o, Emanuél!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli și va ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea țării tale, Emanuele!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și va mătura prin Iuda; va năpădi și se va revărsa, va ajunge până la gât. Și întinderea aripilor sale va umplea lărgimea țării tale, Emanuele!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 8:8
22 Mawu Ofanana  

În contra lui, acela care Era-n Asiria mai mare – Salmanasar fiind chemat – Cu oaste multă s-a urcat. Apoi, pe Osea, l-a supus Și să-i plătească bir, l-a pus.


Toate cetățile-ntărite, Atuncea, fost-au cucerite. Până-n Ierusalim intrară Oștile-acelea și-l prădară.


Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.


Asemenea șuvoaielor Care din albii au ieșit, Suflarea Lui s-a dovedit Și pân’ la gât s-a ridicat, Să ciuruiască, ne-ncetat, Popoarele din largul firii, Cu ciurul greu al nimicirii, Punând apoi – fără-ndoială – În gura lor, câte-o zăbală Ce se vădește-nșelătoare.


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)


Domnul o să aducă-apoi, Asupra ta – și peste voi – Zile cum nu s-au pomenit De-atunci de când s-a despărțit Iuda de cei pe care-i știm Precum că sunt din Efraim (Adică pe acel pe care Asiria în frunte-l are).


Faceți dar planuri câte vreți, Pentru că nu o să puteți Nicicând ca să le împliniți, Iar hotărâri – câte doriți – Luați, că după cum se știe, Fără urmări ele-au să fie! Căci Dumnezeu este Acel Care-i cu noi (Emanuel).


„Așa vorbește Domnul: „Iată, Din miazănoapte se arată Cum se ridică ape mari. Asemeni sunt râului cari Iese din matcă și se-ntinde Asupra țării și cuprinde Cetatea, înecând pe cei Ce sunt locuitori ai ei. Țipă cu toții, disperați, Și se bocesc, înspăimântați


Când la Moab S-a referit, Domnul, în ăst fel, a vorbit: „Așa după cum știm că zboară Un vultur, iată bunăoară, Precum că și al său vrăjmaș Pornește din al lui sălaș: Aripile și le întinde Și-ntreg Moabul îl cuprinde!


Asupră-i, marea s-a-nălțat Și-n valuri el s-a înecat.


„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Un vultur mare, ce vădea Precum că aripi lungi avea Și pene pestrițe, s-a dus, Peste Liban și-apoi, de sus, Peste un cedru s-a lăsat Și-n urmă, vârful i-a luat.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Când peste tine am să viu Să te prefac într-un pustiu – Ca și cetățile lipsite De oameni și nelocuite – Adâncul, când îl voi sălta Să șadă împotriva ta, Când ape mari vor fi venit Și te vor fi acoperit,


Totuși, feciorii lui, apoi, Au să înceapă alt război. O oaste mare va avea, Care va fi asemenea Precum apele râului Ce au ieșit din matca lui. Oastea aceasta adunată, Precum o apă revărsată Are să fie. Astfel, ea Să-nainteze va putea. În contra lui o să se suie Și-l va împinge-n cetățuie


Căci rana care o cuprinde E fără leac și se întinde Spre a lui Iuda țară, unde, Pân’ la poporul Meu pătrunde, Adică pân’ la poarta lui Și a Ierusalimului.


În vremile ce au să vie, El, pacea noastră, o să fie. Atunci când în a noastră țară, Asirianul vine iară Înaintând pân’ la palate, În contră-i fi-vor ridicate Opt căpetenii din cei cari, Peste popor sunt cei mai mari, Alături de șapte păstori.


„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa