Isaia 8:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Mai înainte ca să poată Spune copilul „mamă!”, „Tată!”, Are să piardă-acela care Peste Asiria-i mai mare, Averile Damascului, Precum și toată prada lui Cari din Samaria venise.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Căci înainte să știe copilul să zică: «Tatăl meu» și «Mama mea», bogăția Damascului și prada din Samaria vor fi luate de împăratul Asiriei“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Înainte să știe copilul să zică: «Tatăl meu!» și «Mama mea!», bogăția Damascului și prada existentă în Samaria, vor fi luate de regele Asiriei.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ căci înainte ca să știe copilul să spună «tată» și «mamă», vor fi luate bogățiile Damáscului și prada Samaríei înaintea regelui Asíriei”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ căci, înainte ca să știe copilul să spună: ‘tată’ și ‘mamă’, se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogățiile Damascului și prada Samariei.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Căci înainte de a ști copilul să strige: Tatăl meu! și Mamă‐mea! bogățiile Damascului și prada Samariei vor fi duse dinaintea împăratului Asiriei.

Isaia 8:4 Mawu Ofanana

2 Regi 15:29

În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.

2 Regi 16:9

Asirianul a pornit, Cu oastea lui, și-a cucerit Damascul. Robi, au fost luați Locuitorii, și mutați În Chir. Apoi s-a pogorât Și pe Rețin l-a omorât.

2 Regi 17:3

În contra lui, acela care Era-n Asiria mai mare – Salmanasar fiind chemat – Cu oaste multă s-a urcat. Apoi, pe Osea, l-a supus Și să-i plătească bir, l-a pus.

Isaia 17:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Damasc, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. „Iată, curând, Damascul – care Acum, e o cetate mare, Cu mândre case înălțate – N-o să mai fie o cetate. În vremea care o să vină, Se va preface în ruină, Căci totul fi-va dărâmat.

Isaia 17:3

Cu cetățuia cea pe care Neamul lui Efraim o are, Iată, acum s-a isprăvit Și – de asemeni – s-a sfârșit Cu a Damascului domnie Și cu a lui împărăție. Dar cei care vor rămânea – Care vor fi din Siria – Fi-vor ca slava cea pe care Neamul lui Israel o are” – Spusese Domnul oștilor.

Isaia 28:4

Iar a ei veștejită floare – Cu care este-mpodobită – Are a fi asemuită Cu o smochină timpurie Cari, înainte ca să vie Culesul, abia e zărită Și de îndată-i înghițită.

Isaia 8:5

În urmă, Dumnezeu îmi zise:

Amos 1:3

Atunci când Domnul a venit, În felu-acesta, a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri, pe care Țara Damascului le are. Ba, patru sunt și, pentru ele, Nu-Mi schimb Eu, gândurile Mele. Al Galaadului ținut – Prin el, atunci când au trecut – L-au treierat. Dar când lucrau, Treierători de fier, aveau.

Amos 1:5

Zăvoarele Damascului, Cari străjuiesc porțile lui, Iată, am să le nimicesc. Pe toți cei care locuiesc, Acuma, în Bicat-Aven, Cu cel ce ține-n Bet-Eden Toiagul cel de cârmuire, Îi spulber, cu desăvârșire. La Chir ajunge – negreșit – Poporul Siriei, robit. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”

Iona 4:11

Să nu fiu Eu îngrijorat Atunci, de-acea cetate mare – Deci de Ninive – căci ea are Osută douăzeci de mii De oameni? Dacă vrei să știi, Nu pot deosebi ușor Brațul cel drept, de stânga lor, Aste ființe rătăcite! Mai sunt de-asemeni multe vite Pe lângă oameni, în cetate. Să-Mi vărs mânia peste toate? Ți-e milă de arbust, dar Eu, Milă să n-am, de „lucrul” Meu!”

Romani 9:11

Cei doi copii nu se născură Și astfel, încă, nu făcură Bine sau rău – dar, ca, mereu, Ceea ce Domnul Dumnezeu Mai dinainte-a stabilit, Pe veci să fie neclintit, Prin care astfel s-a făcut Alegerea cari n-a cerut Fapte, căci ea – de bună seamă – Este a Celui care cheamă –

Deuteronom 1:39

De-asemenea, ai voștri prunci – De care voi ați zis atunci, Cum că „de jaf ajung să fie” – În astă țară, au să vie; Iar fii voști’, cari gânguresc – Și astăzi nu deosebesc Ce-i rău sau bine – vor putea, În stăpânire, să o ia.