Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 8:19 - Biblia în versuri 2014

19 Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Când vă vor zice: „Căutați-i pe cei ce întreabă duhurile morților și pe cei ce cheamă spiritele, pe cei care șoptesc și bolborosesc!“, să răspundeți: „Nu-l va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morți pentru cei vii?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Dacă vă vor solicita cerându-vă să întrebați pe cei care cheamă spiritele morților, pe vrăjitori, pe cei care șoptesc și care par să vorbească într-o limbă străină, să (le) răspundeți: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul lui? De ce să întrebe pe cei morți și nu pe cei vii?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Când vă vor spune: „Căutați-i pe necromanții și pe vrăjitorii care murmură și bombănesc: «Oare un popor nu trebuie să-și consulte zeii? Pentru cei vii, pe cei morți?»”,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc!”, răspundeți: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și când vă vor zice: Întrebați pe cei ce cheamă duhurile morților și pe ghicitorii care ciripesc și îngână… Să nu întrebe un popor pe Dumnezeul său? Să meargă ei la cei morți pentru cei vii?

Onani mutuwo Koperani




Isaia 8:19
28 Mawu Ofanana  

Iar uscăturile aceste S-au repezit, fără de veste, Și-au înghițit primele spice – Cele frumoase și voinice. Am spus acestea magilor. Degeaba. Cu știința lor, Tâlcul ascuns, nu l-au găsit, Faptelor ce le-am povestit.”


Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Scoală și du-te-n graba mare, În fața solilor pe care I-a trimis cel cari, împărat, Este-n Samaria aflat. Când înaintea lor sosești, În acest fel să le vorbești: „Nu este – și n-a fost, mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce lui Bal-Zebub apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi?


Prin foc, pe-al său fiu, l-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău Și-a mâniat pe Domnul său.


El i-a stârpit, precum se știe, Pe toți cei cari duhuri chemau Și viitorul îl ghiceau. Toți terafimii, i-a zdrobit Și idolii ce i-a găsit, Cu urâciunile pe care Țara lui Iuda-n ea le are. Și la Ierusalim, la fel A procedat, în urmă, el. Acestea toate, le-a făcut Spre a-mplini ce s-a cerut În cartea ce a fost găsită De Hilchia și-apoi citită În fața împăratului, Precum și a poporului. În ea, era legea pe care Al lui Israel Domn o are.


Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.


În valea fiilor pe care, Hinom, urmași, în lume-i are, Prin foc, pe-al săi fii, i-a trecut. Vrăjitorii a mai făcut Și de ghicit s-a ocupat. În jurul său a adunat Oameni cari spirite chemau Și viitorul îl ghiceau. El a făcut tot mai mult rău, Și-a mâniat pe Domnul său.


Ei s-au lipit de Bal-Peor Și au mâncat, astfel, din vite Cari morților erau jertfite.


Duhul din Egipteni-acei Are să piară-atunci din ei, Iar al lor sfat am să-l lovesc Degrabă, și-am să-l nimicesc. Poporul Egiptenilor Va cere sfat idolilor. Îi va-ntreba pe vrăjitori, Îi va-ntreba pe ghicitori Și-i va-ntreba – de bună seamă – Pe-aceia care, morții, cheamă.


Cei ce sunt morți acum, se știe, De viață plini, n-au să mai fie. Sunt niște umbre, pot a zice, Cari nu au să se mai ridice, Căci Tu Doamne i-ai nimicit Atuncea când i-ai pedepsit. Apoi, ai șters de peste fire Și dreptul lor de pomenire.


Atunci ai să te pomenești Că din țărână-ai să vorbești. Cuvintele-ți, cu greu șoptite, Abia de fi-vor auzite, Căci din pământ, în acel ceas, Are să iasă al tău glas, Fiind ca al nălucilor; Iar murmurul cuvintelor Ce din țărână sunt șoptite, Abia de fi-vor auzite.


Făr’ să Mă-ntrebe, bunăoară, Către Egipt ei se pogoară, Cătând un adăpost al lor, La umbra Egiptenilor, Și ocrotirea ce putea Doar Faraonul să le-o dea!


Așa vorbește Domnul Sfânt, Al lui Israel Făcător: „Vrea cineva, de viitor, Să mă întrebe? Vrea, cumva, Să-Mi poruncească cineva – Acuma – pentru toți acei Cari se vădesc copii ai Mei, Sau pentru lucrurile-acele, Făcute de mâinile Mele?


Poți, cu descântece, să vii, Precum și cu vrăjitorii De care tu te-ai ocupat Din tinerețe, ne-ncetat, Și poate ai să izbutești Ca vreun folos să dobândești.


Te-ai obosit tot întrebând Și ajutoare așteptând. Să vină și să-ți țină parte Cei cari știu cerul a-l împarte, Cei care stelele pândesc, Aceia care îți vestesc – Citind numai după luni noi – Ce ți se va-ntâmpla apoi!


Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”


Nu vă lăsați dar, înșelați! De-ai voști’ proroci nu ascultați! Nu-i ascultați pe ghicitori, Pe visători, pe văzători, Nici pe cei care se vădesc, În stele, precum că citesc! Nu-i ascultați, când au să zică: „Nu trebuie să aveți frică, Pentru că n-o s-ajungeți voi, Supuși în Babilon apoi!”


Luați cu toți dar, bine seamă: Nu-i căutați pe cei ce cheamă Duhul acelor ce-s pieriți! La vrăjitori, sunteți opriți De-a merge, ca să-i întrebați, Ca nu cumva să vă spurcați Cu ei apoi. Domnul, sunt Eu Și sunt al vostru, Dumnezeu.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să se ducă cineva, La cei care, cu morți, vorbesc – Sau la acei care ghicesc – Ca împreună să curvească, Mânia Mea o s-o simțească, Din plin și-ndată, omu-acel: Îmi voi întoarce, către el, Fața, spre nimicirea lui, Din mijlocul poporului.


Îi nimicesc pe vrăjitori. Descântece, descântători N-au să mai fie, peste fire.


Iată dar, că pe când mergeam, Spre locu-n care ne rugam, O roabă, cu-n duh de ghicit, În calea noastră, a ieșit. „Duhul lui Platon”, se numește Duhul acela, în grecește.


Nimeni să nu fie la tine, Care, prin para focului, Să-i treacă pe copiii lui; Să nu fie vreun ghicitor, Să nu fie vreun cititor În stele-apoi, sau cineva Cari are meșteșug, cumva, De-a da vești despre viitor, Ori meșteșug de vrăjitor,


Sau care este priceput, Descântece, de-a fi făcut; Și să nu fie nimenea Dintre cei care vor putea Să-ntrebe – când vor ca să cheme – Duhuri de morți, în orice vreme; Necontenit, vegheați apoi, Ca să nu fie printre voi, Nimeni din cei ce folosesc Ghiocul, sau care vorbesc Cu morții și-ntrebări le pun.


Căci însuși ei mărturisesc, Atuncea când istorisesc, De ce primire, ne-ați făcut, De felu-n care ați știut Ca, de la idoli, înapoi, Să vă întoarceți, iar apoi, Să Îl slujiți, neîncetat, Pe Cel ce-i viu și-adevărat – Care e singur Dumnezeu –


„Dar în norod, s-au ridicat Proroci, care s-au arătat, Cum că sunt mincinoși apoi. De-asemenea, și între voi, Învățători mulți au să vie, Dar mincinoși ei au să fie. Ei, pe furiș, au să strecoare, Doar erezii nimicitoare, Căci ei se vor fi lepădat De Cel ce i-a răscumpărat – Deci de Stăpânul – și-au să vadă, Asupra lor, cum va să cadă, Din cer, năpraznica pierzare, Ce-i va lovi pe fiecare.


Femeia zise: „Dar pe cine Vrei ca să-l chem, acum, la tine?” „Vreau să mi-l scoli pe Samuel, Să-l chemi aici!” – răspunse el.


Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta i-a vorbit: „De ce vii să mă-ntrebi, pe mine, Când Domnul nu mai e cu Tine, Și-acuma e vrăjmașul tău?


Saul, atunci, a cuvântat: „Hei, slujitori! Grabnic plecați Și o femeie-mi căutați, Care să știe-n astă vreme, Duhuri de morți, ca să îmi cheme, Căci vreau să-ntreb ce pot să fac.” Ei au făcut pe al său plac, Și-au zis către-mpăratul lor: „Iată-mpărate, în En-Dor, Se află o femeie care O astfel de putere are, Încât ea poate-n orice vreme, Pe morți, la ea, ca să îi cheme.”


Saul, de haine, s-a schimbat Și cu doi oameni a plecat Să o găsească, negreșit. Noaptea – la ea – ei au sosit, Iar Saul i-a vorbit, de-ndat’: „Nu te speria! Eu am aflat, Că poți să chemi, în orice vreme, Morții, la tine. Nu te teme, Căci nu ai să pățești nimic! Să-mi chemi numai, pe cine-ți zic, Ca să ne spună tuturor, Ce o să fie-n viitor!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa