Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 8:18 - Biblia în versuri 2014

18 Eu și copiii mei, la fel, Semne suntem, în Israel, Din partea Celui cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Avându-Și locuința Lui, În muntele Sionului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Iată-ne, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul! Suntem semne și prevestiri în Israel de la Domnul Oștirilor, Care locuiește pe muntele Sion.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Sunt aici, eu și copiii pe care mi i-a dat Iahve! Suntem semne și preziceri care vin de la Iahve, de la Dumnezeul Armatelor, în (poporul) Israel. Ele vin de la Cel care locuiește pe muntele Sion.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem semne și minuni în Israél din partea Domnului Sabaót, cel care locuiește pe muntele Sión!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem niște semne și niște minuni în Israel, din partea Domnului oștirilor, care locuiește pe muntele Sionului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Iată, eu și copiii pe care mi i‐a dat Domnul, suntem semne și minuni în Israel de la Domnul oștirilor care locuiește pe muntele Sion.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 8:18
27 Mawu Ofanana  

Esau, ochii, și-a ridicat Și-abia atunci a observat Copiii și femeile. A întrebat, privindu-le: „Spune-mi, te rog, cine sunt ele?” „Nevestele, roabele mele.” „Dar toți aceia, cine sânt?” „Copii, pe care Domnul Sfânt, Robului tău, i-a dăruit.”


David spusese: „Dumnezeu A dat odihnă, tot mereu, Poporului Său, Israel; Iar la Ierusalim, astfel, E locul Lui, cari – pe vecie – Drept locuință o să-I fie.


Un neam de oameni Domnului Au să-I slujească, ne-ncetat. La cei care-i vor fi urmat, Ei le vor povesti mereu, Despre al nostru Dumnezeu.


Eu, pentru mulți, acum pot spune Că am ajuns ca o minune, Dar Tu Te-arăți – fără-ncetare – A fi scăparea mea cea tare.


Domnul, mereu, împărățește Și în Sion El se găsește. Cântați cu toții, Domnului, Vestiți apoi, isprava Lui! Lucrările Lui de sub soare Vestiți-le printre popoare!


Căci sângele nevinovat, De către El e răzbunat. De toți aceia care sânt Nenorociți pe-acest pământ, Își amintește, ne-ncetat, Căci al lor strigăt, nu-i uitat.


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”


Domnul, apoi, a cuvântat: „După cum robul meu – chemat Isaia – este pregătit A umbla gol și dezvelit Trei ani de zile – timp în care El o să fie o-nștiințare Pentru Egipt și-asemenea Și pentru Etiopia –


Luna va fi acoperită, Căci de rușine-i învelită, Iar soarele, în răsărit De groază fi-va-nvăluit. Atunci, Domnul oștirilor Are a fi cârmuitor Pe muntele Sionului, În a Ierusalimului Cetate. Ca un împărat, În strălucire-nveșmântat Și-n toată slava Domnului, Va sta cu cei bătrâni ai Lui.


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


Dar înainte ca să vie Timpul ca al ei fiu să știe Ce este rău și să-nțeleagă Ca binele să îl aleagă, Țara în care-ncoronați Se află cei doi împărați De cari te temi, va fi lovită Și va ajunge pustiită.”


Dar pe Isaia l-a chemat Domnul și-astfel a cuvântat: „Ia-l pe-al tău fiu – pe-acela care Șear-Iașub, drept nume, are – Și la Ahaz în față-apoi, Degrabă să îi ieșiți voi, Pe drumul ‘nălbitorului La capătul canalului Prin care apa se golește Din iazul ce sus se găsește.


La prorociță am intrat; De ea, eu m-am apropiat Și-n urmă ea s-a pomenit Cum că un fiu a zămislit. Domnul – apoi – a cuvântat: „Copilul trebuie chemat Maher-Șalal-Haș-Baz.” (Tradus, Numele care a fost pus, Înseamnă tocmai ce mi-a zis Domnul, atuncea când am scris Pe tablă, toți ca să îl vadă: „Grăbește-te și sari pe pradă”)


Iată acum, un semn prin care O să cunoască fiecare Că-n locu-acesta o să fiți Voi toți, în urmă, pedepsiți, Ca să-nțelegeți cum că Eu Îmi împlinesc cuvântul Meu Și că această împlinire Vă este spre nenorocire.


Pe umăr, chiar sub ochii lor, Acele lucruri le așează Și-n urmă, când se înserează – Pe negură – tu ai să poți, Afară-apoi, ca să le scoți. Când vei ieși, să te ferești Ca în pământ să nu privești. Un semn, voiesc să fii astfel, Tu, pentru-ntregul Israel.”


În contra lui, are să stea – Atunci – întoarsă, Fața Mea. Un semn de pomină, astfel, Am să îl fac s-ajungă el Căci nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi!


În urmă, o tigaie ia. Din fier, voiesc să fie ea. Pune-o apoi, să șeadă bine, Între cetate și-ntre tine. Contra cetății îndreptată Să-ți fie fața. Strâmtorată, Să se simțească ea, astfel. Aceasta, pentru Israel, Un semn va trebui să fie, De care toți voiesc să știe!


Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


Toți cei care au ascultat Vorbele lor, s-au minunat.


Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.


Acestea toate au să fie Minuni și semne, pe vecie – Și pentru tine, cel de-acum, Și pentru cei ce sunt pe drum.


Pe de o parte, erați duși, Priveliște spre a fi puși, În mijlocul ocărilor Precum și-al suferințelor, Iar pe de alta, v-ați făcut Părtași cu cei ce au avut Aceeași soartă, ca și voi.


Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa