Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 8:13 - Biblia în versuri 2014

13 Să Îl sfințiți însă, mereu, Pe al oștirii Dumnezeu! Numai de El să vă speriați, Mereu, și să vă-nfricoșați!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Ci pe Domnul Oștirilor să-L priviți ca sfânt; de El să vă fie teamă și de El să vă îngroziți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Ci să Îl priviți ca sfânt pe Iahve care este Dumnezeul Armatelor; El este Cel de care să vă temeți; și de El trebuie să vă speriați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Ci pe Domnul Sabaót, pe el să-l sfințiți, de el să vă temeți!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Sfințiți însă pe Domnul oștirilor. De El să vă temeți și să vă înfricoșați.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Pe Domnul oștirilor, pe el să‐l sfințiți; și el să fie temerea voastră și el să fie înfricoșarea voastră.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 8:13
18 Mawu Ofanana  

Al tatălui tău Dumnezeu, Acela al tatălui meu – Al lui Avram și-al lui Nahor – Va fi al nost’ judecător!” Iacov făcu pe al său plac: Pe Dumnezeul lui Isac,


Au adormit. Ce-nfricoșat Ești Doamne, în mânia Ta! Cine-mpotrivă, Îți va sta?


Moise a zis poporului: „Nu vă speriați de-al Domnului, Puternic glas, căci a venit, Aici, pentru că a găsit Cu cale ca pe fiecare, Azi, să vă pună la-ncercare, Și-n fața ochilor, mereu, S-aveți frica de Dumnezeu; În acest fel, să vă păziți Ca să nu mai păcătuiți.”


Când oamenii ăstui popor – Cu fiii și fiicele lor – În al lor mijloc vor putea Să vadă – toți – lucrarea Mea, Numele au să Mi-L sfințească, Pentru că au să-L preamărească Necontenit pe-Acel pe care, Casa Lui Iacov, Sfânt, Îl are. Ei se vor teme, tot mereu, De-al lui Israel Dumnezeu.


Domnul oștirilor, de-ndat’, Are să fie înălțat, Căci Dumnezeu va fi sfințit Doar prin dreptate, negreșit.


Către al Meu popor, apoi, Spre Israel, veți merge voi, Ca și un nor ce se lățește Și țara o învăluiește. Iată, în zilele acele, Te-aduc asupra țării Mele, Pe tine, Gog! Mă fac știut De neamuri. Fi-voi cunoscut De către toți, căci – negreșit – Sub ochii lor, voi fi sfințit!”


Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.


Vegheați să nu Îmi necinstiți Numele Meu. Voiesc să știți Că sfânt este Numele Meu Și vreau să fiu sfințit, mereu, În mijlocul poporului, Căci Eu sunt Dumnezeul lui. Sunt Dumnezeul Cel ceresc – Eu sunt Cel care vă sfințesc.


„Iată, ăst legământ al Meu, Viață și pace, dă mereu. Eu i l-am dat – de bună seamă – De Mine ca să aibă teamă, Iar el teamă a arătat Și de-al Meu Nume-a tremurat.


Căci ați făcut un lucru rău, Atunci când v-ați împotrivit Poruncilor ce le-ați primit – Când în pustia Țin erați – Unde cu toții vă certați. Acolo, voi nu M-ați sfințit, Așa cum ar fi trebuit, În fața-ntregului popor, Strâns, cu prilejul apelor.” (Acestea sunt apele care Au provocat o ceartă mare, La Cades – după cum se știe – Chiar în a Ținului pustie.)


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Teamă, s-aveți de-Acel care, Când a ucis, putere are, Trupu-n gheenă, să îl piardă Și-n al ei foc, totul, să ardă. Așadar, grijă să aveți: De El, mereu, să vă temeți!


Nicicând, Avram nu s-a-ndoit, De ce i-a fost făgăduit, De Dumnezeu – prin necredință – Ci tare, în a sa credință, Slavă I-a dat, lui Dumnezeu,


Să stai în fața Domnului, În locu-n care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege Să-Și pună-n el, Numele Său, Și să mănânci din rodul tău: Din zeciuiala grâului Și din a untdelemnului; Să bei din mustul dăruit Ca zeciuială, negreșit, Și să mănânci din cei pe care, Întâi născuți, turma-ți îi are Și-asemenea, cireada ta. În locu-acela, când vei sta, Să-nveți ca, de-al tău Dumnezeu, Tu să ai teamă, tot mereu.


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


El, o pereche, a luat – De boi – pe care i-a tăiat. Bucăți din boi, el a trimis – Prin soli – în Israel, și-a zis: „Oricine-i cel ce îndrăznește Și-n luptă nu îl însoțește Pe Saul și pa Samuel, Să știe că, în acest fel, Are să-și vadă ai săi boi, Tăiați toți în bucăți apoi!” Groaza lui Dumnezeu, de-ndată, Cuprins-a adunarea toată A fiilor lui Israel. La Saul s-au dus toți, iar el,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa