Isaia 7:9 - Biblia în versuri 20149 Samaria – fără-ndoială – Are să-i fie capitală, Iar al Ramaliei fecior Va fi al ei conducător. Dacă nu credeți, nu puteți Ca în picioare să ședeți.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească9 Samaria este capitala lui Efraim, iar căpetenia Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu credeți, nu veți fi întăriți!»“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20189 Samaria este capitala lui Efraim, iar conducătorul Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu veți fi stabili în credință, nu veți mai supraviețui deloc!’»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 Samaría este capitala lui Efraím și căpetenia Samaríei este fiul lui Remalía. Dacă nu credeți, nu veți rezista!”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeți, nu veți sta în picioare.»’” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19319 Și capul lui Efraim este Samaria și capul Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu credeți, cu adevărat nu veți sta. Onani mutuwo |
Când zorii zilei au venit, Întreg poporul a pornit Către Tecoua, pustiu care Se întindea în depărtare. Ieșind în față, Iosafat, Către popor a cuvântat: „Voi – cei din Iuda adunați – Cei în Ierusalim aflați, Nădejde să aveți mereu, În al nost’ Domn și Dumnezeu, Căci astfel fi-veți întăriți. Izbândă o să dobândiți, Crezând cuvântul Domnului, Rostit prin toți prorocii Lui.”
De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.
Azaria – cari se vădea, Pe Hosea, tată, că-l avea – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Și cu toți oamenii aflați În acel loc mai îngâmfați Și-i ziseră lui Ieremia: „Minți! Nu aceasta e solia, De la al nostru Dumnezeu, Venită-n ceasu-acesta greu! Nu ești, din partea Domnului, Însărcinat tu, să ne spui: „Iată că voi sunteți opriți Ca, în Egipt, să locuiți!”
Pricina ăstor lucruri toate, Sunt nesfârșitele păcate Pe cari le are Israel Și făr’delegile – la fel – Făcute pe acest pământ, De cei care din Iuda sânt. Dar ce nelegiuire are Neamul ieșit din Iacov, oare? Nu e, cumva, Samaria? Nelegiuirea, nu e ea? Și nu-i Ierusalimul, oare, Păcatul pe cari Iuda-l are?…