Poporul a băgat de seamă Precum că nu e ascultat De către noul împărat, Și astfel a răspuns, apoi: „Ce parte, oare, avem noi, Cu David – cu acela care Părinte, pe Isai, îl are? Nu moștenim nimic, cu el! La corturi, meargă Israel! David să-și vadă de-a lui casă, Iar tu, în pace-acum, ne lasă!” Astfel, poporul a plecat Și pe la corturi s-a-nturnat.
Ioram, cari fost-a împărat, O fătă-avea, ce s-a chemat Ioșeba. Pe Ahazia, Fata, drept frate, îl avea. Ea, dintre fiii ce-i avuse Ahazia, grabnic, se duse Și pe Ioas l-a căutat. Cu doica lui, ea l-a luat Și-ntr-o odaie, pe-amândoi, I-a dus și i-a ascuns apoi. Odaia-n care i-a pitit, „A paturilor”, s-a numit. Atalia nu l-a aflat Și-astfel, cu viață, a scăpat.
Și-acum, voi credeți că puteți Ca biruință să aveți, Asupra-mpărăției Lui – A-mpărăției Domnului – Care lui David i s-a dat Și fiilor ce l-au urmat? Iată că voi, acum, sunteți Doar niște oameni care-aveți, Cu voi, numai niște viței Care vă sunt drept dumnezei. Ieroboam vi i-a turnat – Din aur – și-apoi vi i-a dat.
Dar Dumnezeu l-a părăsit, Căci multe rele-a săvârșit Și-atuncea, pradă l-a lăsat La cel cari fost-a împărat În Siria și la cel care Fusese-n Israel mai mare. Ahaz, pentru tot ce-a făcut, De Sirieni a fost bătut, Iar la Damasc au dus apoi, Din Iuda, mulți prinși de război. De-asemeni, cel ce-a stăpânit În Israel, a năvălit, Peste Ahaz – cari n-a putut Să-i țină piept – și l-a bătut.
Ei, lucruri rele, au urzit În contra ta, necontenit, Și numai sfaturi rele-au dat, Căci împotrivă doar, ți-au stat. Zadarnic au să se trudească, Pentru că n-au să izbutească Precum au plănuit, a sta În față-ți, spre a te-nfrunta.
Toți, împreună, și urzesc Planuri pline de vicleșug, Pe-al Tău popor să-l prindă-n jug. Ei – împotriva celor care Îi ocrotești fără-ncetare – Se-adună și se sfătuiesc Și-n felu-acesta glăsuiesc:
Iată dar, ce s-a întâmplat, Pe când în Iuda, împărat, Era Ahaz, cari se vădea Fiu, lui Iotam și Ozia. Atunci Rețin, cari așezat Era-n Siria împărat, Și cu Pecah – cu cel pe care, Ramalia, drept fiu, îl are Și-n Israel a stăpânit – Peste Ahaz au năvălit. Către Ierusalim plecară Și-acolo îl înconjurară Pe-Ahaz, voind să-l nimicească, Dar n-au putut să-l biruiască.
Fecior! La fel, de Siria, Să nu se sperie duhul tău, Crezând că ea gândește rău, În contra ta! De-asemenea, De Efraim, teamă n-avea! N-ai teamă nici de-acel pe care Remalia, drept fiu, îl are! Să nu te temi de ce-au vorbit, Căci în zadar au glăsuit: