Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 7:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar pe Isaia l-a chemat Domnul și-astfel a cuvântat: „Ia-l pe-al tău fiu – pe-acela care Șear-Iașub, drept nume, are – Și la Ahaz în față-apoi, Degrabă să îi ieșiți voi, Pe drumul ‘nălbitorului La capătul canalului Prin care apa se golește Din iazul ce sus se găsește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Atunci Domnul i-a zis lui Isaia: ‒ Du-te împreună cu fiul tău Șear-Iașub ca să-l întâlnești pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Terenul Spălătorului

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Atunci Iahve i-a zis lui Isaia: „Pleacă împreună cu fiul tău care se numește Șear-Iașub, ca să îl întâlnești pe Ahaz, la capătul canalului de apă al heleșteului de sus, pe drumul care conduce la Terenul Spălătorului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Dar Domnul i-a zis lui Isaía: „Ieșiți în întâmpinarea lui Aház tu și fiul tău, Șeár-Iașúb, la capătul canalului cisternei de sus, pe drumul spre Câmpul Înălbitorului,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Atunci Domnul a zis lui Isaia: Ieși acum spre întâmpinarea lui Ahaz, tu și Șear‐Iașub, fiul tău, la marginea canalului de apă al iazului de sus, pe calea țarinei albitorului;

Onani mutuwo Koperani




Isaia 7:3
14 Mawu Ofanana  

De șaisprezece ani ședea Feciorul lui Ramalia – Pecah – pe tron, când a venit Și peste Iuda a domnit – Ca împărat – Ahaz, cel care, Părinte, pe Ioatam, îl are.


Acela care așezat Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis, Îndată, soli. De la Lachis, Tartan cu Rab-Saris plecase. Rabșache li se-alăturase. La Ezechia-au mers cei trei, O oaste mare-având cu ei. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.


Dar toate câte-au fost făcute De Ezechia, nu-s trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit? Nu tot acolo-i amintit Și despre iazul său cel mare Și de acel canal prin care Adus-a apele-adunate În iazul său, până-n cetate?


Neemia era cel care Se dovedea a fi mai mare Peste Bet-Țur – cum e știut – Pe jumătate din ținut. El, cu ai săi, a construit Zidul care a-mprejmuit Mormintele ce le avea David, iar zidul ajungea Până la iaz, urcând ușor, Spre casele vitejilor.


Te duci pe malul râului, Mâine, în zori, de dimineață. Îi ieși, lui Faraon, în față Și ai toiagul pregătit.


La Dumnezeul ei Cel tare, Numai o rămășiță are – Din a lui Iacov casă-apoi – Să se întoarcă înapoi.


În urmă, casele pe care Ierusalimu-n el le are, Să știți pe cari să le stricați, Pietre, din ele, să luați, Pe care să le folosiți Ca zidul să îl întăriți.


Sunt două ziduri, unde voi – Chiar între ele – vreți apoi, Să faceți o cămară mare, Să puteți strânge apa care E-n iazul vechi. Dar nu voiți, Cu nici un chip, ca să priviți Către Cel care a făcut Totul, așa precum a vrut, Către Cel care-a pregătit Lucrul acest și l-a-mplinit.


Acela care, așezat, Era-n Asiria-mpărat, La Ezechia și-a trimis Îndată soli. De la Lachis, Rabșache-a fost ales să fie, Drept căpitan, peste solie. O oaste mare îl urmase Când către Iuda se-ndreptase. Când la Ierusalim sosiră, Asirienii poposiră Lângă canalu-acela mare Ce vine de la iazul care, Mai sus, pe deal, este aflat, Chiar lângă drumul îndreptat Spre marginea ogorului Cari este-al ‘nălbitorului.


Cel rău să-și lase a lui cale. Să-și lase gândurile sale Omul care-i nelegiuit Și să se-ntoarce, negreșit, La Domnul, căci îl va ierta Și milă îi va arăta. Lăsați-vă de rău și-apoi, Veniți cu toți, înapoi, La Dumnezeul nostru care Nu obosește dând iertare.”


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”


„Domnul a zis: „Hai, scoală-te Degrabă și pogoară-te La casa celui ce-i aflat În Iuda pus, drept împărat, Iar când ajungi la casa lui, Aste cuvinte să le spui:


Isaia a strigat astfel, Referitor la Israel: „Chiar dacă numărul cel mare Al fiilor pe care-i are Israelul, în largul zării, Va fi precum nisipul mării, Doar rămășița e sortită Ca să ajungă mântuită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa