Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 7:23 - Biblia în versuri 2014

23 În acea zi, orice bucată De loc, în care au să fie O mie de butuci de vie – Iar în argint se dovedește Că sicli-o mie prețuiește – Are să fie lepădat, Și astfel fi-va el lăsat În voia tufelor de spini, Umplut fiind de mărăcini.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 În ziua aceea, în orice loc unde erau o mie de butuci de vie, valorând o mie de șecheli de argint, vor fi doar mărăcini și spini.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Atunci, în orice loc unde erau o mie de butuci de vie care valorau o mie de șecheli de argint, vor fi doar mărăcini și spini.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 În ziua aceea, orice loc unde erau o mie de butuci de vie, în valoare de o mie de arginți, va deveni mărăcini și spini.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și va fi așa: în ziua aceea orice loc, unde erau o mie de vițe pentru o mie de arginți, vor fi spini și scai:

Onani mutuwo Koperani




Isaia 7:23
13 Mawu Ofanana  

Spini, pălămidă, să îți dea! Din câmp, doar iarbă vei avea


Un an și niște zile sânt, Până când o să tremurați Și o să vă înspăimântați, Văzând culesul viilor Și-al poamelor livezilor, Cum se va duce pe pustie Și cum nu are să mai vie.


Dacă o vie va avea Zece pogoane, o să dea Numai un bat. Să se mai știe Că doar o efă o să vie, Dintr-un omer ce-i semănat În câmpul ce a fost arat.


Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”


Doar cu săgeți și arcuri dar, Acolo se va intra iar, Căci țara fi-va numai spini Și tufe mari de mărăcini.


Mă uit apoi, către Carmel Și văd că-i un pustiu și el. Toate cetățile-s lovite Puternic și sunt nimicite Pe dată-n fața Domnului, Precum și a mâniei Lui!”


Cetățile ce se vădeau Că pline de popor erau, Au să ajungă nimicite Și nu vor mai fi locuite. Țara va fi, și ea, lovită Și va ajunge pustiită, Pentru ca voi să știți, mereu, Precum că Domnul sunt doar Eu.”


Smochinii ei și-ale ei vii Ajunge-vor a fi pustii, Pentru că astfel a vorbit: „Pe toate, plată, le-am primit, Din mâinile tuturor cei Care ibovnici sunt, ai mei!” Iată dar, ceea ce-am să-i fac: Într-o pădure-am să prefac Totul, și-ajunge-vor mâncate De fiarele, în câmp, aflate.


Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.


„Vă spun o altă pildă dar. A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Voind lucrată ca să fie, Unor vieri a-ncredințat-o. Deci, liniștit, el a luat-o Spre alte țări, în treaba lui.


Dar dacă el va da mereu – Udat fiind – doar mărăcini – Pe-ntinsul său – sau numai spini, Are să fie lepădat, Pentru că este blestemat, Și va ajunge acel loc, În urmă, să i se dea foc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa