Isaia 7:2 - Biblia în versuri 2014

² Casa lui David, înștiințată, A fost atuncea, de îndată, Că „Sirienii înarmați În Efraim sunt așezați!” Ahaz, atunci, s-a-nspăimântat Și-al său popor a tremurat, Așa precum clătinați sânt Copacii cei bătuți de vânt.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Când i s-a spus Casei lui David: „Aram s-a aliat cu Efraim!“, inima lui Ahaz și a poporului său a tremurat așa cum tremură copacii din pădure din cauza vântului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Când urmașii lui David au auzit că Aram s-a aliat cu cei numiți Efraim, inima lui Ahaz și a poporului lui a început să tremure exact cum tremură copacii din pădure din cauza vântului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² I s-a spus casei lui Davíd: „Arám s-a aliat cu Efraím. A tremurat inima lui și inima poporului său cum tremură copacii pădurii înaintea vântului”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim”, a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și s‐a spus casei lui David, zicând: Siria s‐a unit cu Efraim. Și inima lui și inima poporului său a tremurat cum tremură copacii pădurii înaintea vântului.

Isaia 7:2 Mawu Ofanana

2 Samuel 7:16

Casa și-mpărăția ta – În fața Mea – mereu vor sta, Iar al tău scaun de domnie Tare va fi, pentru vecie.”

1 Regi 11:32

Pentru Ierusalim, mereu – Și pentru David, robul Meu – Lui Solomon o să îi fie Lăsată doar o seminție,

1 Regi 12:16

Poporul a băgat de seamă Precum că nu e ascultat De către noul împărat, Și astfel a răspuns, apoi: „Ce parte, oare, avem noi, Cu David – cu acela care Părinte, pe Isai, îl are? Nu moștenim nimic, cu el! La corturi, meargă Israel! David să-și vadă de-a lui casă, Iar tu, în pace-acum, ne lasă!” Astfel, poporul a plecat Și pe la corturi s-a-nturnat.

1 Regi 13:2

Omul lui Dumnezeu s-a dus Pân’ la altar și-astfel, a spus: „Altarule! Domnul, prin mine, Are-un cuvânt, azi, pentru tine: „Iată, din a lui David casă, Un fiu – curând – are să iasă. Numele lui e Iosia. Pe tine, el va junghia – În fața-ntregului popor – Pe preoți-nălțimilor, Care tămâie-aduc – drept dar – Ca să o ardă, pe altar! Astfel, tu ai să mistuieși Chiar oseminte omenești!”

2 Cronici 25:10

Amația a despărțit Oștenii care au venit Din Efraim și i-a lăsat, Acasă să se-ntoarcă-ndat’. Acești oșteni, când au văzut Lucrul acesta, s-au umplut De furie și-ncrâncenați, Plecară-acasă, supărați.

2 Cronici 28:12

Atunci, unii dintre cei cari În Efraim erau mai mari, S-au ridicat și au vorbit În contra celor ce-au venit De la război. În rândul lor, A fost Azaria – fecior, Care, din Iohanan ieșea, Din Berechia-asemenea, Și din Meșilemot. La fel, A fost alăturea de el Și Ezechia, acel care Părinte, pe Șalum, îl are, Pe-Amasa și – de-asemenea – Pe Hadlai, tată îl avea.

Psalmi 11:1

La Domnul îmi găsesc scăpare, În orișice împrejurare! Atuncea oare, cum puteți Ca să veniți și să-mi spuneți: „În munții voștri fugi, precum Zboară o pasăre acum”?

Proverbe 28:1

Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.

Isaia 11:13

Va înceta pizma pe care Neamul lui Efraim o are, Iar cei care se dovedesc Cum că pe Iuda-l dușmănesc, Atuncea fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți. Pe Iuda, Efraim – gelos – N-o să mai fie, ne-ndoios, Pentru că nu o să mai fie, Între aceștia, dușmănie.

Isaia 22:22

Pe al său umăr, așezată Are a fi cheia pe care Casa lui David doar o are. Atuncea când el va deschide, Nimeni nu va putea închide. Apoi, când el o să închidă, Nimenea n-o să mai deschidă.

Isaia 37:27

Locuitorii lor, fricoși, Se vor uita neputincioși, Înspăimântați și îngroziți, Fiind de teamă-nmărmuriți. Ca iarba fragedă fi-vor Ca și verdeața din ogor, Ca iarba de pe-acoperiș – Care-nfrunzește pe furiș – Precum e grâul cel uscat, ‘Nainte de a fi-nspicat.

Isaia 37:35

Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat mereu!”

Isaia 6:13

Dacă se va-ntâmpla, cumva, Că mai rămâne cineva, Dintre locuitorii ei – Și-a zecea parte vor fi ei, Din rândul celor cari erau În țară și o locuiau – Și-aceștia fi-vor nimiciți, Fiind – de moarte – înghițiți. Dar după cum este păstrat Butucul, când este tăiat Un terebint sau un stejar, Poporul se va naște iar, Căci o sămânță sfântă are, Din rădăcină, a răsare.”

Isaia 7:13

Isaia, însă, l-a-nfruntat, Plin de furie, pe-mpărat: „Ascultă tu, casă pe care David urmașă-n lume-o are! N-a obosit al tău popor Răbdările oamenilor? Răbdarea Domnului, voiești – Acuma – să o obosești?

Isaia 7:17

Domnul o să aducă-apoi, Asupra ta – și peste voi – Zile cum nu s-au pomenit De-atunci de când s-a despărțit Iuda de cei pe care-i știm Precum că sunt din Efraim (Adică pe acel pe care Asiria în frunte-l are).

Isaia 7:5

Fecior! La fel, de Siria, Să nu se sperie duhul tău, Crezând că ea gândește rău, În contra ta! De-asemenea, De Efraim, teamă n-avea! N-ai teamă nici de-acel pe care Remalia, drept fiu, îl are! Să nu te temi de ce-au vorbit, Căci în zadar au glăsuit:

Isaia 8:12

„Să nu numiți drept uneltire, Lucrul de care avem știre Cum că poporul se vădește Că „uneltire” îl numește! Să nu vă temeți dar, defel, De ceea ce se teme el! Nu vă speriați voi, niciodat’, De ceea ce el e speriat!

Isaia 9:9

Cuvântul fi-va cunoscut De-ntreg poporul, căci știut Va fi de cei ce se găsesc În Efraim sau locuiesc, Azi, în Samaria și care Spun cu mândrie și-ngâmfare:

Ieremia 21:12

„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!

Osea 12:1

„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.

Matei 2:3

Când astă veste a aflat, Irod tare s-a tulburat. Ierusalimul tot – cu el – S-a tulburat, atunci, la fel.