Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 7:18 - Biblia în versuri 2014

18 Domnul va șuiera atunci, Și-au să se strângă, de prin lunci – Îndată – roiul muștelor, Din capătul râurilor Egiptului, și-asemenea, Albine din Asiria.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 În ziua aceea, Domnul va fluiera după muștele de la izvoarele râurilor Egiptului și după albinele care sunt în țara Asiriei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Se va-ntâmpla în acea zi că Iahve va șuiera muștelor de la izvoarele râurilor Egiptului și albinelor din Asiria.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor care sunt la capătul râurilor Egiptului și albinelor care sunt în țara Asíriei;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor de la capătul râurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și va fi așa: în ziua aceea Domnul va șuiera muștei care este la marginea râurilor Egiptului și albinei care este în țara Asiriei.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 7:18
15 Mawu Ofanana  

La a lui Dumnezeu chemare, Păduchi și muște-otrăvitoare, În țara lor, au năvălit.


Ca niște roiuri de albine, Se repeziră peste mine, Dar ca un foc de spini se-arată Care se stinge de îndată.


De nu-l lași pe poporul Meu Să plece, voi trimite Eu, În contra ta, muște câinești. Și n-ai să poți să te ferești, Nici tu și nici al tău popor, Cu nici un chip, din calea lor; Căci ele, împotriva ta Și-a slugilor tale, vor sta. Poporul tot o să simțească Ce este musca cea câinească. În case, ele vor pătrunde, Și nimeni nu se poate-ascunde, Din calea lor, căci Eu socot Să împânzesc Egiptul tot, Cu muștele ce le trimit.


Domnul, apoi, a împlinit Totul, așa cum a vorbit. Un roi de muște-a atacat Pe Faraon și a intrat În casele împărătești Și-ale slujbașilor domnești. Aceste muște-au năvălit Și-ntreg Egiptu-au pustiit.


Această oaste, adunată, E dintr-o țară depărtată, Din marginea cerurilor. Astfel, Domnul oștirilor Și-uneltele mâniei Lui Lovesc fața pământului, Căci Domnul vrea să-l pedepsească Și are să îl nimicească.


Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!


Un steag ridică El, și toate Popoarele îndepărtate Vor auzi fluierul Lui. Din capătul pământului, Acestea vor porni, cu zor, Și iată-le că vin, ușor.


Domnul o să aducă-apoi, Asupra ta – și peste voi – Zile cum nu s-au pomenit De-atunci de când s-a despărțit Iuda de cei pe care-i știm Precum că sunt din Efraim (Adică pe acel pe care Asiria în frunte-l are).


Atunci, din fluier, am să sun Și-n acest fel am să-i adun, Fiindcă i-am răscumpărat. Vor fi precum au fost odat’, Pentru că – iată – bunăoară, Sporesc precum odinioară.


Dar Amoriții, țineți minte Că, înarmați, v-au stat, ‘nainte. Ca niște-albine, au venit Și din Seir v-au urmărit, Până la Horma și-ați văzut Că peste tot, ei v-au bătut.


După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;


Domnul – ca tu să-i izgonești – Trimite chiar viespi bondărești În contra lor, să îi lovească Și pe deplin să-i nimicească, Din fața ta și nu au unde – De tine – a se mai ascunde.


În fața voastră au plecat Viespile bondărești, pe care Vi le-am trimis spre-ajutorare, Iar împărații Amoriți Au fost, atuncea, izgoniți. N-au fost, de arcuri, alungați, De sabia ce o purtați La cingătoare, ci știți bine Că fost-au izgoniți de Mine.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa