Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 7:15 - Biblia în versuri 2014

15 Când al ei fiu are să vină, Va mânca miere și smântână, Până când el va căpăta Deprinderea de-a-ndepărta Răul, putând a înțelege, Binel-apoi de a-l alege.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 El va mânca smântână și miere până va ști cum să respingă răul și să aleagă binele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 El va mânca smântână și miere până va ști cum să respingă răul și să aleagă binele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Unt și miere va mânca, știind să îndepărteze răul și să aleagă binele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 El va mânca smântână și miere până când va ști să lepede răul și să aleagă binele.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 7:15
11 Mawu Ofanana  

Cu unt și lapte, să-l servească. Totul, când fost-a pregătit, Avram a stat și i-a slujit, Până cei trei s-au ospătat. După ce masa-au terminat, Ei s-au spălat și au vorbit Cu-Avram, care stătea smerit,


Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.


Ele vor dărui, apoi, Un lapte-atât de-mbelșugat, Încât cu toți vor fi mâncat Smântână numai. Cei din țară, Parte atunci, vor avea iară, De miere și smântână. Iată,


Răul, urâți-l și fugiți! Doar binele, să îl iubiți, Căci poate-atunci, Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu Va avea milă de-a cea viță Ce-i a lui Iosif rămășiță.


Ținuta sa era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc o curea. Numai lăcuste folosea, Și miere, ca să se hrănească.


Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.


Pruncul Iisus, mereu, creștea Și, în puteri, se întărea. De-nțelepciune era plin, Pentru că harul cel divin Al Domnului, L-a însoțit, De el, fiind – mereu – umbrit.


Iisus creștea-n învățătură, Înțelepciune și statură, Plăcut fiind, de toți, mereu – De oameni și de Dumnezeu.


„Iată dar, dragostea, pe care, Vreau, să o aibă, fiecare: Curată, trebuie să fie, Și fără prefăcătorie. De rău – mereu – să vă-ngroziți; De bine, tare, stați lipiți.


De-asemenea, ai voștri prunci – De care voi ați zis atunci, Cum că „de jaf ajung să fie” – În astă țară, au să vie; Iar fii voști’, cari gânguresc – Și astăzi nu deosebesc Ce-i rău sau bine – vor putea, În stăpânire, să o ia.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa