Isaia 7:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Isaia, însă, l-a-nfruntat, Plin de furie, pe-mpărat: „Ascultă tu, casă pe care David urmașă-n lume-o are! N-a obosit al tău popor Răbdările oamenilor? Răbdarea Domnului, voiești – Acuma – să o obosești?

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Atunci Isaia a zis: ‒ Ascultați, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercați răbdarea oamenilor? O veți încerca și pe a Dumnezeului meu?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Atunci Isaia a zis: „Urmași ai lui David, ascultați! Nu vă ajunge că testați răbdarea oamenilor? O veți testa și pe a Dumnezeului meu?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ [Isaía] a zis: „Ascultați, casă a lui Davíd! Este puțin lucru că îi obosiți pe oameni, că vreți să îl obosiți și pe Dumnezeul meu?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Isaia a zis atunci: „Ascultați totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiți răbdarea oamenilor, de mai obosiți și pe a Dumnezeului meu?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și el a zis: Ascultă dar, casă a lui David: Oare puțin vă este să obosiți pe oameni de obosiți și pe Dumnezeul meu?

Isaia 7:13 Mawu Ofanana

Geneza 30:15

Din mandragore!” „Să-ți dau ție? Nu e destul că mi-ai luat Bărbatul? Ce te-a apucat, De mandragore-acuma vrei?! Vrei, de la Ruben, să le iei?” „Ei bine! Astăzi ți-l dau ție, Pe Iacov, dacă-mi dai și mie Din mandragore! Te-nvoiești?” –

2 Cronici 21:7

Numai că Domnul, Dumnezeu, Pe Iuda, nu l-a nimicit, Fiindcă i-a făgăduit Lui David, că îi va lăsa Lumină, înaintea Sa.

Psalmi 45:5

Tu ai săgețile-ascuțite. Inimi, cu ele-or fi lovite, Ale vrăjmașilor pe care Al nostru împărat îi are. Sub vârful lor ucigător Cădea-va orișice popor.

Isaia 1:14

Lucrul acest M-a supărat Și-ajuns-am să urăsc apoi, Lunile voastre cele noi Și praznicele voastre. Iată, Ele, povară, Mi se-arată Și să le sufăr, nu mai pot, Căci ele M-au scârbit, de tot!

Isaia 1:24

De-aceea, iată ce a spus Domnul oștirilor, Cel pus A fi Puternicul pe care Neamul lui Israel Îl are: „Ah! Iată – fără îndoială – Eu le voi cere socoteală, Celor cari sunt vrăjmași ai Mei Și Mă voi răzbuna pe ei!

Isaia 22:22

Pe al său umăr, așezată Are a fi cheia pe care Casa lui David doar o are. Atuncea când el va deschide, Nimeni nu va putea închide. Apoi, când el o să închidă, Nimenea n-o să mai deschidă.

Isaia 25:1

O, Doamne, al meu Dumnezeu, Pe Tine Te înalț, mereu! Numele Tău, neîncetat, De mine fi-va lăudat, Căci mari lucrări ai săvârșit. Planuri mărețe ai urzit Mai dinainte, și-ai vegheat Asupra lor, neîncetat, Înfăptuite ca să fie, La timp și cu credincioșie.

Isaia 43:24

Nu Mi-ai dat trestii aromate, Cari cu argint sunt îmbrăcate Și-apoi nici nu M-ai săturat Cu jertfele ce Mi le-ai dat. Dar tu, însă, M-ai chinuit Cu-al tău păcat. M-ai obosit Cu marea ta nelegiuire.

Isaia 63:10

Dar ei n-au fost ascultători Și n-au fost înțelegători, Ci al Său Duh L-au întristat. Domnul – atuncea – a luptat În contră la al Său popor Și S-a făcut vrăjmaș al lor.

Isaia 7:12

Ahaz a zis: „Nu îndrăznesc, Căci nu vreau să Îl ispitesc Pe Dumnezeu. De-aceea zic Că nu am să Îi cer nimic.”

Isaia 7:2

Casa lui David, înștiințată, A fost atuncea, de îndată, Că „Sirienii înarmați În Efraim sunt așezați!” Ahaz, atunci, s-a-nspăimântat Și-al său popor a tremurat, Așa precum clătinați sânt Copacii cei bătuți de vânt.

Ieremia 21:12

„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!

Ieremia 44:22

Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.

Ieremia 6:11

Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.

Езекиел 16:20

„N-a fost destul câte-ai făcut, Căci pruncii ce Mi i-ai născut, Jertfă i-ai dat, chipurilor Spre a sluji drept hrană, lor? N-a fost destul cât ai curvit,

Езекиел 16:47

Iată dar, ce pot Eu a-ți zice: Tu, nu numai că ai umblat Pe-ale lor căi neîncetat – Făcând tot ceea ce-ai văzut Precum că ele au făcut – Dar ca și cum te-ai fi gândit Că prea puține-ai săvârșit, Te-ai arătat și mai stricată Decât au fost ele, vreodată.

Езекиел 34:18

Prea mică, vă e partea dată? Sau prea puțin e, pentru voi, Pășunea bună-ncât apoi Voi ați ajuns ca să intrați Și în picioare să călcați Și partea cealaltă pe care Pășunea dată vouă-o are? E prea puțin că voi puteți, O apă limpede să beți, Încât acuma vă băgați În toată și o tulburați?

Езекиел 6:9

Aceia cari au să trăiască, De Mine au să-și amintească În mijlocul neamurilor, Pe unde rămășița lor Are să fie izgonită Și va ajunge-a fi robită. Am să zdrobesc, în acea țară, Inima lor cea preacurvară – Cari necredință a vădit – Și ochii lor care-au curvit Cu idolii ce i-au avut. Scârbă li se va fi făcut, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Pe care ei le-au săvârșit.

Amos 3:13

Lucrul acesta-l ascultați Și la el, seamă, să luați, Spunându-l casei ‘ceea care Din al lui Iacov ram răsare!” – A zis Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Șezând în fruntea tuturor, Drept Dumnezeu al oștilor.

Maleahi 2:17

Prin vorbele spuse de voi, Pe Domnu-l obosiți apoi Și-n urmă mai și cutezați, Nepăsători, să întrebați: „Oare, cu ce L-am obosit?” Iată răspunsul potrivit: „Prin faptul că ați zis: „Oricine Va face rău, e primit bine Și-i bun în fața Domnului, Căci el este plăcerea Lui!” Prin faptul că ați cuvântat Și-ați îndrăznit de-ați întrebat: „Unde e Cel care, mereu, E al dreptății Dumnezeu?”

Numeri 16:13

În fața ta! Nu e de-ajuns Că în pustie ne-am ascuns? Din țara-n care-am locuit – În care-a curs, necontenit, Lapte și miere – ne-ai luat Și în pustiu ne-ai afundat. Prin el o să orbecăim Până avem ca să murim. Nu e de-ajuns? Acum dorești Ca peste noi să stăpânești?

Numeri 16:9

Lucrul acest, puțin e oare, Că din întreaga adunare A fiilor lui Israel, Va ales Domnul, pentru El, Să fiți în slujba cortului, Mereu, în preajma Domnului?

Luca 1:69

Ne-a ridicat o mântuire” – Sau „corn”, grecește-n tălmăcire – „Puternică, mare, aleasă, La al Său rob, David, în casă,

Fapte 7:51

Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!

Evrei 3:10

Prin felu-n care s-au purtat, Ajuns-am de M-am dezgustat, De neamul lor, și am rostit Acest cuvânt: „Necontenit, În inimă, ei rătăcesc. N-au cunoscut și nu găsesc Căile mele! Mâniat,