Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 66:3 - Biblia în versuri 2014

3 Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Oricine înjunghie un bou nu este mai bun decât cel care omoară un om; oricine jertfește un miel nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine; oricine aduce un dar de mâncare nu este mai bun decât cel ce aduce ca jertfă sângele unui porc și oricine arde tămâie ca aducere-aminte nu este mai bun decât cel ce binecuvântează un idol. Aceștia și-au ales propriile căi, iar sufletul lor găsește plăcere în spurcăciunile lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Oricine înjunghie un bou, nu este mai bun decât cel care omoară un om. Oricine sacrifică un miel, nu este mai bun decât cel care rupe gâtul unui câine. Oricine aduce un dar de mâncare, nu este mai bun decât cel care aduce ca sacrificiu sângele unui porc; și oricine arde tămâie ca amintire, nu este mai bun decât cel care binecuvântează un idol. Aceștia și-au ales propriul lor stil de viață; iar sufletul lor se delectează în practici dezgustătoare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Cel care înjunghie un bou este asemenea celui care lovește un om, cel care aduce jertfă un miel este asemenea celui care rupe gâtul unui câine, cel care aduce ofrandă, asemenea sângelui de porc, cel care face un memorial de tămâie, asemenea celui care binecuvântează fărădelegea. Ei și-au ales propriile căi și sufletul lor își găsește plăcerea în lucrurile lor abominábile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Cine înjunghie un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfește un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine, cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toți aceștia își aleg căile lor, și sufletul lor găsește plăcere în urâciunile lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Cel ce înjunghie un bou este ca cel ce ucide un om; cel ce jertfește un miel, ca cel ce taie gâtul unui câine; cel ce aduce un dar de mâncare, ca cel ce aduce sânge de porc; cel ce face o aducere aminte de tămâie, ca cel ce binecuvântează pe un idol. Da, ei și‐au ales căile lor și sufletul li se desfată în urâciunile lor,

Onani mutuwo Koperani




Isaia 66:3
19 Mawu Ofanana  

Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Nici unul nu pătrunde-n sine, Spre a pricepe, și nu vine Să spună – pricepând apoi – „În foc, o parte, am ars noi: Pâine am copt, carne-am prăjit Și foamea noi ne-am potolit. Puțin mai e din lemnu-acel. Facem o scârbă-acum, din el? Un idol să întruchipăm Și-n fața lui să ne-nchinăm? Să ne-nchinăm ‘naintea lui, Adică-n fața lemnului?”


La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Din pricina păcatului Făcut de lăcomia lui, M-am mâniat și l-am lovit Și supărat, l-am părăsit. Atunci, el cari s-a arătat Drept răzvrătit, netulburat Văzutu-și-a de a lui cale, Cum i-a plăcut inimii sale.


Vă voi sorti ca să pieriți, Fiind de sabie loviți Și în genunchi aveți să stați Atunci când fi-veți judecați, Căci Eu sunt Cel cari am chemat, Însă voi nu M-ați ascultat. Eu sunt Cel care v-a vorbit, Dar să răspundeți n-ați voit, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea.”


Mâinile Mele, răbdător, Mi le-am întins spre un popor Cari răzvrătit s-a arătat Și pe căi rele a umblat, Purtat de gândurile lui, Fără de frica Domnului!


Aceia care se sfințesc Și în grădini se curățesc, Dar se adună cu cei care Vor folosi pentru mâncare Carnea de porc, sau se hrănesc Cu șoareci, ori se dovedesc A mânca lucrurile-oprite Cari urâciune sunt privite, În vremea ‘ceea au să piară, Căci nu vor fi lăsați în țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Tămâia Îmi trebuie Mie, Care din Seba o să vie? De trestie mirositoare, Credeți că am nevoie oare, Ce dintr-o țară-ndepărtată Adusă e, spre a-Mi fi dată? Arderi de tot, care se fac, Aflați că nu Îmi sunt pe plac. Jertfele voastre, să se știe Că nu Îmi sunt plăcute Mie.”


Ea, preoților, va fi dată. Aceștia – precum bine știi – Vor fi ai lui Aron copii. Un pumn, din floarea de făină, Să ia preotul și să vină Ca s-o arunce pe altar, Unde va arde acest dar, Care întâi s-a pregătit Cu untdelemn – cum am dorit – Și cu tămâia ce o are. Acesta-i darul din mâncare, Prin care, un miros plăcut, Lui Dumnezeu, Îi e făcut.


Hagai a zis, preoților: „La fel este acest popor – Și acest neam de-asemenea – Acuma, înaintea Mea” – A cuvântat Domnul Cel Sfânt. „Spurcate mâinile le sânt, Iar ceea ce ei Mi-au jertfit Spurcat se-arată, negreșit!


Să nu mâncați porci, niciodată: Ei au copita despicată, Însă nu rumegă. Să știți, Drept necurați, să îi priviți. Să nu mâncați din carnea lor, Iar trupul mort al porcilor, Să nu-l atingă nimenea.


Câștigul unei curve, voi Să nu-l aduceți Domnului Ca să-l lăsați în casa Lui. De-asemenea, nici prețul care E obținut dintr-o vânzare A unui câine, nu-l luați Ca Domnului, apoi, să-l dați. Să nu-i lăsați, stăpânului – Ca din vânzarea câinelui, Cu banii strânși – s-aibă putință De-a-și împlini o juruință. Aste câștiguri, îți pot spune Că nu-s decât o urâciune – Și tot așa vor fi mereu – Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”


Voi v-ați dorit alți dumnezei. Precum v-am spus, mergeți la ei, Ca din a voastră strâmtorare, Scăpați să fiți, de-al lor braț tare!”


În acel timp, nu s-a aflat – În Israel – vreun împărat, Și fiecare-atunci făcea Numai ceea ce îi plăcea.


Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa