12 Iată cuvântul Domnului: „Pacea, am s-o îndrept mereu, Către Ierusalimul Meu, Precum apele unui râu. Asemenea unui pârâu Ce a ieșit din matcă, are Să vină și slava cea mare A neamurilor, către el. De-aceea, în timpul acel, Cu toții fi-veți alăptați, Pe brațe duși și dezmierdați, Căci pe genunchi ei vă vor ține, Ca astfel să vă fie bine.
12 Căci așa vorbește Domnul: „Iată, voi face să curgă spre el pacea, asemenea unui pârâu, și bogăția națiunilor, asemenea unui torent care se revarsă. Veți fi alăptați și purtați pe brațe; veți fi alintați pe genunchi.
12 Iahve vorbește astfel: «Sunt pregătit să aduc pacea spre el – ca pe un râu și ca un torent care iese din matcă format din bogăția popoarelor! Veți fi alăptați și transportați pe brațe. Veți fi alintați pe genunchi.
12 Căci așa vorbește Domnul: „Iată, eu voi întinde peste el pacea ca un fluviu și gloria neamurilor, ca un râu care se revarsă. Veți suge și veți fi purtați pe brațe și veți fi dezmierdați pe genunchi.
12 Căci așa vorbește Domnul: „Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un râu și slava neamurilor ca un pârâu ieșit din matcă și veți fi alăptați; veți fi purtați în brațe și dezmierdați pe genunchi.
12 Căci așa zice Domnul: Iată, voi întinde peste el pacea ca un râu și slava neamurilor ca un pârâu ce se varsă; și veți suge din el, veți fi purtați pe coaste și veți fi desmierdați pe genunchi.
Căci toate neamurile care Se află-n lume, mai apoi Îi vor aduce înapoi, În țara moștenirii lor, Iar al lui Israel popor, Asupra lor, va stăpâni, Atunci când iarăși va veni, În țara Domnului, că toată Suflarea, roabă îi e dată. Robi îi vor fi aceia care L-au apăsat fără-ncetare. Stăpân va fi el, negreșit, Peste cei cari l-au asuprit.
În acest loc – cu-adevărat – Domnul Se-arată minunat Față de noi, și va fi bine. El, loc de râuri, ne va ține, Precum și de pârâie late, Pe care nu le pot străbate Corăbiile cel cari Lopeți au, și nici vase mari.
„Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”
O! De ai fi luat aminte La ce ți-am spus mai dinainte, La ceea ce ți-am poruncit. Atunci, pacea ți-ar fi venit Precum un râu îmbelșugat, Căci fericire ți-aș fi dat, Asemeni valurilor mării, Și-asupra ta și-asupra țării.
Te vei întinde și vei sta Pe dreapta și spre stânga ta, Căci mulți – în număr – au să-ți fie Urmașii care au să-ți vie. Sămânța ta o să sporească Și neamuri o să cotropească. Cetățile – azi – pustiite, Ajunge-vor iar, locuite.
Atunci, de Numele Său sfânt, Aceia cari în apus sânt, Au să se teamă, negreșit, Iar cei aflați în răsărit Se vor speria de slava Lui. Atuncea, Duhul Domnului, Pe fugă îi va pune-apoi Și-l va întoarce înapoi, Pe-al Său vrăjmaș cari, pe câmpie, Precum un râu are să vie.
Laptele împăraților, Precum și al neamurilor, Ai să îl bei. Vei ști că Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu sunt al tău Mântuitor. Eu îți sunt Răscumpărător. Eu sunt Puternicul pe care, Drept ajutor, Iacov îl are.
În timp ce voi veți fi numiți Drept preoți ai lui Dumnezeu, Căci o să Îl slujiți, mereu. A neamurilor bogăție, Numai la voi, are să vie, Iar cu a lor fală, apoi, Aveți ca să vă făliți voi.
Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.
Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.
„Decât e slava adunată De Casa cea de prima dată, Mai mare o să se vădească Slava ce o s-o dobândească Casa la care voi lucrați, Pe care-acum o înălțați! Aici, dau pace tuturor” – A zis Domnul oștirilor.