Isaia 64:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Toți am devenit ca niște necurați și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită. Toți ne veștejim ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Toți am devenit ca niște oameni murdari; și toate faptele noastre corecte sunt ca o haină murdărită. Toți ne ofilim ca o frunză; și nedreptățile noastre ne mătură ca (suflarea) vântul(ui).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Nu este cine să invoce numele tău, care să se ridice și să se sprijine de tine, pentru că ți-ai ascuns fața de la noi și ne-ai făcut să ne topim prin păcatele noastre.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Căci ne‐am făcut toți ca ceva necurat și toate dreptățile noastre sunt ca și hainele celei ce are la fire: și toți ne veștejim ca frunza și nelegiuirile noastre ne‐au luat ca vântul.

Isaia 64:6 Mawu Ofanana

2 Samuel 22:46

Fiii străinului leșină, Căci a lor inimă e plină De-un tremur cari, spre ea, se suie, Când eu pornesc din cetățuie.

Iov 14:4

Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?

Iov 25:4

Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?

Iov 40:4

„Eu sunt prea mic! Ce să-Ți răspund Când trebuie să mă ascund? Îmi pun mâna la gură. Tac! Atât mi-a mai rămas să fac!

Psalmi 1:4

Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.

Psalmi 14:4

„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”

Psalmi 51:5

Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.

Isaia 1:28

Cei păcătoși și răzvrătiți, Cu moartea, fi-vor pedepsiți. La fel și cei ce se vădesc, Pe Domnul, că Îl părăsesc.

Isaia 1:30

Veți fi ca terebintul care S-a ofilit și frunze n-are; Ca o grădină părăsită Care, de apă, e lipsită;

Isaia 43:22

Tu, Iacove, nu M-ai chemat, Căci obosit s-a arătat, De Mine-acuma, Israel.

Isaia 46:12

Oameni cu inima vădită Precum că este împietrită! Voi – cei de pe cuprinsul firi, Potrivnici ai neprihănirii – La Mine, seama, să luați Și-al Meu cuvânt să-l ascultați!

Isaia 48:1

„Lucrul acest să-l ascultați Voi toți acei care purtați, Azi, numele lui Israel Și cari sunteți Iudei, de fel. Casă-a lui Iacov, ia aminte Și-ascultă dar, aste cuvinte. Ascultați toți, voi cari, mereu, Spre-al lui Israel Dumnezeu V-ați întors ochii și-ați strigat, Voi toți cei care ați jurat Pe sfântul Nume-al Domnului, Dar n-ați venit în fața Lui, În adevăr să vă vădiți Oameni a fi, neprihăniți!

Isaia 50:1

„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.

Isaia 50:2

De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac

Isaia 53:6

La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.

Isaia 6:5

Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”

Isaia 8:17

Nădejdea mea este mereu, În al meu Domn și Dumnezeu, Care – văzută – nu Își lasă Fața, de a lui Iacov casă. În El îmi pun încrederea, Căci El este nădejdea mea.

Daniel 9:13

Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat.

Osea 4:19

Strânși fi-vor de aripi de vânt, Căci de rușine dați ei sânt, Cu-altarele cele pe care Întregul lor popor le are!”

Osea 7:7

Toți ard așa ca un cuptor; Astfel, judecătorii lor Sfârși-vor prin a fi mâncați Și cad toți ai lor împărați. Nici unul nu Mă ia în seamă, Pentru că nimeni nu Mă cheamă.

Levitic 13:12

Dar este altă socoteală, Când lepra face o spuzeală, Acoperind, cu-a ei culoare – Din cap și până la picioare – Pielea celui ce-i bănuit Cum că, de lepră, e lovit. La preot, se va arăta,

Zaharia 3:3

Dar Iosua era-mbrăcat Cu-n strai murdar. Totuși, a stat El, în picioare-n fața lui, Adică a Îngerului.

Romani 7:18

Într-adevăr, iată, știu bine – Și, cu durere, pot să spun – Că n-am în mine, nimic bun; Nimic bun n-o să se găsească Ascuns, în firea pământească. Vreau să fac bine – am voință – Dar văd că mi-e cu neputință.

Romani 7:24

Atâta spun: O, vai de mine, Căci iată, sunt nenorocit! De cine, fi-voi izbăvit, De trupul care-o să mă poarte, Neîncetat, doar către moarte?…

Filipeni 3:9

Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus.

Titus 3:3

Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.

Revelația 7:13

Unul dintre bătrânii care Erau în roata ‘ceea mare, De mine s-a apropiat, Și-n acest fel, a cuvântat: „Îi vezi pe cei mulți adunați, Care, în alb, sunt îmbrăcați? Privește-acum, la ei, puțin, Și spune-mi: știi de unde vin, Sau cine sunt aceștia, oare? Haide, răspunde la-ntrebare!”