Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 64:5 - Biblia în versuri 2014

5 Tu ieși ‘naintea celor care Îndeplinesc, fără-ncetare, Dreptatea, urmărind – mereu – Doar căile lui Dumnezeu Și-și amintesc, neîncetat, De Tine. Dar Te-ai mâniat, Pentru că am păcătuit. Vom suferi, necontenit? Sau, poate, milă o să ai Și mântuire-o să ne dai?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Tu vii în întâmpinarea celor ce, cu bucurie, fac dreptate, a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine. Dar iată că Te-ai mâniat, pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor. Vom mai fi salvați?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Tu vii în întâmpinarea celor care fac dreptate cu bucurie, a celor care își amintesc de Tine în timp ce rămân pe drumul Tău. Dar am constatat că Te-ai mâniat – pentru că noi am continuat să păcătuim împotriva lor. Și acum, oare este posibil să mai fim salvați?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Noi toți eram precum cel impur, toate faptele noastre de dreptate, ca o haină întinată; noi toți ne veștejeam ca frunza, păcatele noastre ne spulberau ca vântul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Tu întâmpini pe cel ce se bucură să facă dreptate, care‐și aduce aminte de tine în căile tale. Iată, te‐ai mâniat și noi am păcătuit; de mult am fost în ele și vom fi noi oare mântuiți?

Onani mutuwo Koperani




Isaia 64:5
27 Mawu Ofanana  

Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.


Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!


Iată, cărarea Domnului, Credincioșie pe ea, are Și plină e de îndurare, Pentru cei care-I împlinesc Poruncile și Îi păzesc, Cu grijă, legământul dat, Ce pentru noi a fost lăsat.


Să-ți fie Domnul. Ai să vezi Atuncea, că vei căpăta,


Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.


Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”


Altarul trebuie adus Și-apoi, în cort, trebuie pus, În față la perdeaua care, Chivotu-n al ei spate-l are. Peste chivot, e așezat Capacul care e chemat „Al ispășirii”, iar sub el, Vei pune, în chivotu-acel, O mărturie – cea pe care Am să ți-o dau Eu, spre păstrare. Acolo am să Mă-ntâlnesc, Cu tine și am să-ți vorbesc.


Veți fi ca terebintul care S-a ofilit și frunze n-are; Ca o grădină părăsită Care, de apă, e lipsită;


În acea zi, vei zice: „Eu Te laud Doamne, tot mereu, Pentru că fost-ai supărat, Însă acum ne-ai mângâiat! Mânia Ta s-a potolit Și izbăvire am primit!”


O, Doamne, mulți au mai venit Și peste noi au stăpânit, Însă pe Tine Te chem eu Și pe-al Tău Nume, tot mereu.


Când în robie a căzut, Doar cu măsură l-ai bătut Atuncea când l-ai pedepsit. Trimis-ai vânt din răsărit Și cu puterea lui cea mare, Tu i-ai luat pe fiecare.


Dar ei n-au fost ascultători Și n-au fost înțelegători, Ci al Său Duh L-au întristat. Domnul – atuncea – a luptat În contră la al Său popor Și S-a făcut vrăjmaș al lor.


„Toată-ndurarea Domnului Și-asemenea faptele Lui – Ce-au fost făcute pentru noi, Eu am să le vestesc apoi. Voi spune ce bun a fost El Cu casele lui Israel, Căci arătat-a îndurare Și dragoste nespus de mare.


Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.


Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


Dar Iosua era-mbrăcat Cu-n strai murdar. Totuși, a stat El, în picioare-n fața lui, Adică a Îngerului.


„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel Care nu M-am schimbat defel. Voi, ai lui Iacov fii – să știți – De-aceea n-ați fost nimiciți!


Din orice neam e – sau popor – Cel care e neprihănit, De Dumnezeu, este primit.


Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa