Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 64:2 - Biblia în versuri 2014

2 Ce-aprinde vreascuri și pe loc Face căldura ca să crească Și apa ca să clocotească! Atunci, dușmanii Tăi, din lume, Au să cunoască al Tău Nume, Iar neamurile-nspăimântate, Atunci, vor fi cutremurate!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ca focul care aprinde vreascurile sau face apa să fiarbă, așa să-Ți faci cunoscut Numele dușmanilor Tăi, pentru ca națiunile să tremure înaintea Ta!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Tu Îți revelezi numele în fața dușmanilor Tăi ca focul care aprinde lemnele subțiri sau care face ca apa să fiarbă. Tu procedezi astfel pentru ca popoarele să tremure înaintea Ta!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Când făceai fapte înfricoșătoare, pe care nu le așteptam, ai coborât și, în fața ta, munții s-au cutremurat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 cum aprinde focul vreascurile și cum face focul să clocotească apa: ca să faci numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, să tremure neamurile înaintea ta!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 64:2
31 Mawu Ofanana  

Din pricina Numelui Lui, Domnul a dat, poporului, Izbândă și l-a ajutat, Puterea, când Și-a arătat.


„Opriți-vă! Aflați că Eu – Într-adevăr – sunt Dumnezeu: Eu, peste neamuri, stăpânesc Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”


De ce să-ntrebe neamul care, Al Tău popor, în jur, îl are, „Unde e Dumnezeul lor, Care le e izbăvitor?” Să știe toți că, ne-ncetat, Tu răzbuni sângele vărsat, Al celor care robi Îți sânt!


Ca praful fă-i, Doamne, să fie, Ca paiul dus de vijelie,


Aruncă groaza Doamne-n ei, Să știe oamenii acei Căci numai niște oameni sânt, Iar Tu ești Dumnezeul Sfânt!


Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.


Voi face, după planul Meu, Și împietri-voi așadar, Lui Faraon, inima, iar. El are să vă urmărească, Făcând atunci să se zărească Slava și măreția Mea, Ce în Egipt se va vedea; Toți cei de pe acest pământ, Vor ști că doar Eu, Domnul sânt.” Tot Israelul a făcut Așa precum i s-a cerut.


Domnul – atunci – Se va sălta Și iată că se va purta Așa după cum bine știm Că a făcut la Perațim. Se va stârni mânia Lui, Ca-n valea Gabaonului, Căci Își va împlini, pe dată – Atunci – lucrarea Lui ciudată Și lucrul nemaiauzit, Pe care El l-a pregătit.


Acuma Doamne, Te grăbește Și-al Tău popor îl izbăvește De Sanherib, ca să se știe – În orișicare-mpărăție – Că numai Tu Doamne, mereu, Ești singur Domn și Dumnezeu!”


Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?


Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”


Nu vreți, de Mine, a vă teme? Nu tremurați, în orice vreme, În fața Mea?” – Domnul a spus. „Eu sunt Acel care a pus Nisipul drept hotar la mare Și să îl treacă, voie, n-are. Ale ei valuri, fioroase, Se-arată-a fi neputincioase. Urlă, se-nfurie și pleacă, Dar peste el nu pot să treacă.


„Tocmai de-aceea, Israel, Să știi că am să-ți fac la fel Și-atuncea să te pregătești, Pe Dumnezeu, să-L întâlnești!


Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.


Pe muntele Măslinului, Va sta piciorul Domnului În ziua ‘ceea, negreșit. Muntele e la răsărit, Privind din înălțimea lui Fața Ierusalimului. Muntele fi-va despicat. În două el va fi tăiat: O parte către răsărit, Iar alta către asfințit Și se va face-o vale mare. Jumate muntele-apoi are Spre miazănoapte-a se lăsa, Iar cealaltă parte a sa, Spre miazăzi va fi lăsată.


De azi – de-acuma înainte – Eu seamăn groază – ia aminte – Între popoarele pe care, Acest pământ, sub cer, le are. Această groază se va-ntinde Și-o frică mare-i va cuprinde; De teama ta, vor auzi Și-o frică mare-i va-ngrozi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa