Isaia 64:12 - Biblia în versuri 2014

¹² După prăpădu-acesta mare, Te vei opri Tu, Doamne, oare? Are să tacă gura Ta Și, mult, nu Te vei întrista?”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² După toate acestea, Te vei abține Doamne? Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Doamne, după toate acestea (care s-au întâmplat), vei rămâne totuși departe (de noi)? Vei continua să taci și să ne pedepsești atât de dur?”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Te vei opri, tu, oare în fața acestor lucruri, Doamne? Vei tăcea tu și ne vei strâmtora de tot?

Isaia 64:12 Mawu Ofanana

Psalmi 10:1

Doamne, de ce Te-ai depărtat? De ce Te-ascunzi neîncetat, Atunci când valuri de necaz Întunecă al meu obraz?

Psalmi 79:5

Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?

Psalmi 83:1

Să nu taci Doamne! Să vorbești! Nicicând să nu Te odihnești!

Isaia 42:14

„De multă vreme, am tăcut” – Domnul a zis – „și M-am ținut, Dar am să strig, înfuriat, Așa după cum a strigat Femeia-n chinurile care Sorocul nașterii le are, Și am să gâfâi mai apoi, Căci astfel doar, răsufla-voi.

Isaia 63:15

Din cerul Tău, Tu să privești Către pământ, ca să zărești Al Tău locaș sfânt și slăvit. Dar unde s-o fi risipit Râvna care cu Tine sta Și-asemenea puterea Ta? Al inimii Tale fior, Cu șirul îndurărilor Nenumărate, de la Tine, Nu se arată, pentru mine.

Isaia 65:6

Iată ce-am hotărât, în Mine: „Găsesc cu cale, că e bine Ca să nu tac. Mă repezesc Asupră-le și-i pedepsesc.

Zaharia 1:12

Îngerul Domnului a stat, Atent și-apoi, a cuvântat: „Domn al oștirii, până când Mai zăbovești și n-ai de gând, Să areți milă și-ndurare Cetăților din Iuda, oare, Și-apoi Ierusalimului Și-asemenea poporului, De ai lăsat a Ta mânie Ca șaptezeci de ani să vie, Asupra lor să bântuiască?”

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”