Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 61:7 - Biblia în versuri 2014

7 Ocara le va fi luată Și-n locul ei le va fi dată Cinste-ndoită. Au să fie Cuprinși de mare veselie, Căci stăpânesc în a lor țară. A lor rușine o să piară, Parte având de bucurie Care va ține pe vecie,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 În locul rușinii lor, vor primi o porție dublă și în locul disprețului, se vor bucura de moștenirea lor. Astfel, ei vor moșteni o parte dublă în țara lor, și bucuria veșnică va fi a lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 În locul rușinii lor, vor primi o porție dublă (de prosperitate); și în locul ridiculizării se vor bucura de moștenirea lor. Astfel, ei vor moșteni o parte dublă în țara lor; și vor beneficia de o bucurie eternă!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 În locul rușinii, veți avea dublu, în locul disprețului, vă veți bucura de partea lor; de aceea, în țara lor, vor moșteni o parte dublă și vor avea o bucurie veșnică.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 În locul ocării voastre, veți avea îndoită cinste; în locul rușinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în țara lor și vor avea o bucurie veșnică.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 În locul rușinii voastre veți avea îndoită cinste și în locul ocării se vor bucura de partea lor. De aceea în țara lor vor stăpâni îndoit; vor avea o bucurie veșnică.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 61:7
19 Mawu Ofanana  

Ilie i-a vorbit apoi, În acest fel, lui Elisei: „Te rog, îmi spune dar, ce vrei? Pentru că iată: eu voiesc, Dorința, să ți-o împlinesc Mai înainte de-a fi dus De Dumnezeu, în ceruri, sus.” Atuncea, Elisei a zis: „Iată care e al meu vis: Din duhul care-i peste tine, Să faci să vină, peste mine, Acum, o parte anumită. Vreau o măsură îndoită!”


Domnul îi dete robului Său Iov, starea de la-nceput: Tot ce-nainte a avut. Deci îndoit i-a-napoiat, Tot ceea ce i-a fost luat.


Cei cari, cu lacrimi, au udat Pământul când au semănat, Vor secera cu veselie Atunci când toamna o să vie.


Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.


Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!


„Mergeți, degrabă, să vorbiți Și în Ierusalim vestiți Că e robia lui sfârșită Și că îi este ispășită Nelegiuirea. A primit Mai mult – adică îndoit – Decât era păcatul lui, Acum, din partea Domnului.


Se vor întoarce, înapoi, Răscumpărații Domnului, În inima Sionului. Ei vor cânta – cu prisosință – Numai cântări de biruință, Căci o cunună minunată, Pe cap, le va fi așezată, Țesută dintr-o bucurie Cari veșnică are să fie. O să-i apuce veselia Și-i va cuprinde bucuria, Pentru că geamătul lor piere Și va fugi orice durere.


Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.


Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


De-aceea, Domnul Dumnezeu Vorbit-a-n acest fel: „Mereu, Ai Mei robi – iată – sunt hrăniți, Dar voi aveți să flămânziți. În timp ce robii Mei vor bea, Parte de sete veți avea. Când ei avea-vor bucurie, Vouă rușine-o să vă fie.


În vremile de mai târziu, Eu împotrivă am să fiu, La cei care te asupresc. Pe cei șchiopi am să-i izbăvesc. Îi strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă printre popoare, Mereu, în orișicare țară, Unde acum purtați ocară.


Semănăturile-au să fie Bune, iar vița cea de vie Și câmpul vor da rod bogat, Căci roua le va fi udat. Aceste lucruri, arătate, Cu toate au să fie date – Atunci – la astă rămășiță Din al poporului vost’ viță.


La cetățuie, înapoi, Să vină prinșii de război, Plini de nădejde! Negreșit, Îți voi întoarce, îndoit!


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,


El trebuie recunoscut – De tatăl său – drept prim născut – Chiar dacă-i al femeii care Nu e iubită foarte tare – Și, din averea dobândită, Să îi dea partea cuvenită.”


Al nostru Domn, Hristos Iisus, Și Dumnezeu – Tatăl de Sus – Cari ne-a iubit, neîncetat, Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat O mângâiere, pe vecie – Precum și o nădejde vie –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa