4 „Ei au ca să zidească, iară, Vechile dărmături din țară, Căci năruirile uitate Vor fi, atunci, iar ridicate Și astfel fi-vor înnoite Cetățile ce-s pustiite Cari părăsite au rămas, Din neam în neam, până-n ăst ceas.
4 Ei vor reconstrui vechile ruine, vor ridica locurile devastate în trecut și vor restaura cetățile aflate în ruină, pe acelea care au rămas devastate din generație în generație.
4 Vor reconstrui vechile clădiri care fuseseră ruinate; și vor ridica ce a fost devastat în trecut. Vor restaura orașele aflate în ruină: pe acelea care, timp de generații, au rămas nelocuite.
4 Vor reconstrui ruinele din vechime, vor ridica din nou dărâmăturile de la început, vor restaura cetățile ruinate și dărâmate din generație în generație.
Chiar dacă suntem înrobiți, Totuși nu suntem părăsiți De Dumnezeu, căci El – spre noi – Făcut-a să se-ndrepte-apoi, Bunăvoința celor cari Se află-n Persia mai mari. Astfel, noi – sprijin – am primit, Încât din nou, am construit Casa lui Dumnezeu, pe care El – în Ierusalim – o are. Acuma, noi avem un rost Și-avem, în Iuda, adăpost.
Dărâmăturilor, strigați, Căci în Ierusalim v-aflați, Iar Domnul e îndurător Și mângâie al Său popor. Iar tu, Ierusalime, iată, Vei fi răscumpărat, de-ndată.
Nu va seca. Ai tăi, apoi, Au să ridice ziduri noi, Peste ruine și vor pune Pietre pe temelii străbune. Vei fi numit drept „Dregător Al tuturor spărturilor”. Vei fi, de oameni, înțeles, Drept „cel ce drumurile-a dres, Făcând ca țara părăsită Să fie iarăși locuită.”
„Strigă și zi: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, A spus: „Cetățile acele Care se-arată ale Mele, De belșug, parte, vor avea, Pentru că Eu voi mângâia Sionu-atunci și – se-nțelege – Ierusalimu-l voi alege.”