Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 59:6 - Biblia în versuri 2014

6 Nu la țesutul straielor Se folosesc pânzele lor Și nici nu-s bune de-nvelit. Lucrarea lor s-a dovedit Nelegiuită ca să fie, Iar fapta lor e silnicie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Pânzele lor nu pot sluji ca îmbrăcăminte și ei nu se pot acoperi cu ceea ce au făcut. Faptele lor sunt niște fapte nelegiuite și numai acte de violență se află în mâinile lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Pânzele lor nu pot fi folosite ca îmbrăcăminte; și ei nu se pot acoperi cu ce au făcut. Faptele lor sunt nedrepte; și în mâinile lor sunt numai acte de violență.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Țesăturile lor nu devin haine și nu se vor acoperi cu lucrările lor; lucrările lor sunt lucrarea fărădelegii și fapte de violență sunt în mâinile lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor și nu pot să se acopere cu lucrarea lor, căci lucrările lor sunt niște lucrări nelegiuite și în mâinile lor sunt fapte de silnicie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Țesăturile lor nu se vor face haine, nici nu se vor acoperi cu lucrările lor. Lucrările lor sunt lucrări de nelegiuire și fapta asupririi este în mâinile lor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 59:6
31 Mawu Ofanana  

Pământul, tot, era stricat, De silnicie întinat.


N-am făptuit nici un păcat, Nelegiuiri nu am avut, Iar rugăciuni câte-am făcut, Întotdeauna-au fost curate.


Doar ale răutății fețe Le vezi în ea, iar din piețe N-o să lipsească viclenia, Precum nici înșelătoria.


Voi – dimpotrivă – dovediți, Nelegiuiri că săvârșiți. În cumpănă ați așezat Doar silnicie, ne-ncetat.


„Vai”, zice Domnul, „de cei care Copii sunt – plini de ne-ascultare – Cari răzvrătiți s-au arătat Căci legăminte-au încheiat Care nu vin din Duhul Meu Și-astfel, păcătuiesc mereu! Prin tot ceea ce au lucrat, Ei strâng păcat după păcat!


Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!


Acum însă, voi arăta Cum e neprihănirea ta. Faptele tale – vei găsi – Precum că nu-ți pot folosi!


Iată, văd bine că postiți Doar ca să vă ciorovăiți, Să vă certați și, ne-ndoios, Să bateți doar, răutăcios, Cu pumnul. Nu vreți să postiți Cum e cerut, ca auziți Să fiți în felu-acesta, sus. Nu faceți după cum v-am spus.


Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.


Precum țâșnește apa până Când se revarsă din fântână, Așa țâșnește, din cetate, Nemărginita-i răutate. Doar silnicie și prăpăd, Între ale ei ziduri, văd. Durere mare-n ea găsesc, Care privirea Mi-o rănesc.


Îl asuprește pe lipsit Și pe cel ce-i nenorocit; Răpește și nu dă apoi, Zălogul cel luat, ‘napoi; Spre idoli, ochii și-i rotește Și urâciuni doar săvârșește;


Ce mare-i silnicia! Iată, Ce mult ajunse-a fi-nălțată, Încât toiag s-a pomenit, Al răutății! Negreșit, Nimic nu va mai rămânea Din ei și de asemenea, Nimica, nici din gloata lor Sau din belșugu-averilor! În urmă, n-o să se găsească Nimeni care să îi bocească!


Haideți! Grăbiți-vă! Veniți Și lanțuri, voi să pregătiți! Căci plină e, de dă pe-afară, Doar cu omoruri, biata țară! Cetatea a ajuns să fie Plină – acum – de silnicie.


„Nelegiuirea cea pe care Iuda și Israel o are” – Îmi zise Domnul – „negreșit, Peste măsură s-a-nmulțit! Omorurile – am văzut – Precum că țara au umplut. Și-am mai văzut că în cetate Se află numai nedreptate. Ei fac așa, pentru că zic Că „Domnul nu vede nimic, Fiindcă Domnu-a părăsit Această țară, negreșit!”


În tot ce fac se dovedește, Neprihănirea că lipsește. Comori adună în palate, Prin silnicie câștigate Și prin răpire, tot mereu.”


Credeți că ziua, destinată Necazului, e depărtată Și-aproape faceți ca să fie A silniciilor domnie.


De multă vreme-l socot Eu, Vrăjmaș, pe-acest popor al Meu. Mantalele, voi le răpiți, Celor care trec liniștiți, Pe drum, iar gânduri de război, Nu au nutrit față de voi.


Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor,


Îi pedepsesc și pe acei Cari peste prag sar, pe cei care Cu silnicii și înșelare Au umplut casele celor Ce s-au vădit stăpâni ai lor.”


Vai de cetatea cea spurcată Cari îndărătnică se-arată Și de-asuprire este plină!


„Căci despărțirea Îmi e Mie, Urâtă, în căsătorie!” – Domnul a zis, Cel cari mereu, În Israel, e Dumnezeu. „Urâți – de-asemeni – Îmi sunt Mie, Aceia cari cu silnicie Și-acoperă straiele lor” – A zis Domnul oștirilor. „Seamă luați și vă păziți! Necredincioși, voi să nu fiți!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa