Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 59:4 - Biblia în versuri 2014

4 Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Nimeni nu cheamă la dreptate, niciunul nu judecă cu credincioșie, ci se încred în deșertăciune și spun minciuni, zămislesc necaz și dau naștere la nelegiuire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Nimeni nu cheamă (pe altul) la dreptate. Niciunul nu își susține cauza cu sinceritate; ci se bazează pe vorbe neadevărate și spun minciuni. Concep necaz și nasc nedreptate.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Nu este cine să proclame dreptate și nimeni nu judecă în adevăr; se încred în nimicuri și vorbesc în van; zămislesc chin și dau naștere la fărădelege.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc nelegiuirea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Nimeni nu strigă după dreptate, nimeni nu se judecă în adevăr. Se încred în deșertăciune și vorbesc minciuni, zămislesc răutate și nasc nelegiuire.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 59:4
36 Mawu Ofanana  

Cel cari, în rău, nădejde are, Va fi-nșelat și negreșit, Cu rău doar, fi-va răsplătit.


El, răutăți doar, zămislește Și naște rău; în sân dospește – Ca aluatul într-o oală – Doar roade care îl înșeală.”


Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.


Încredere în asuprire Sau vreo nădejde în răpire, Să nu vă puneți – cumva – voi. Dacă averea crește-apoi – Iar astfel vă îmbogățiți – De ea, voi să nu vă lipiți.


Să îl doboare, ei voiesc, Din înălțime, căci iubesc Minciuna care îi urmează. Cu gura binecuvintează, Însă ascund numai blesteme În inimi, fără a se teme.


O groapă când a pregătit, Cade în ea, căci n-o s-o vadă.


Umblând pe-ntunecate căi, Nu dorm, iar somnul le-a pierit Dacă vreun rău n-au făptuit. Ei umblă-ntr-una după pradă, Făcând pe cineva să cadă.


Vai o să fie – negreșit – De toți cei care au rostit Doar hotărâri nelegiuite Și scriu porunci ce sunt vădite Nedrepte, spre folosul lor


Durere mare am simțit Și-n urmă, noi am zămislit, Dar când să naștem, am văzut Că numai vânt doar am născut. Țara întreagă-i necăjită, Căci încă nu e mântuită. Nu sunt născuți, încă, acei Cari sunt locuitori ai ei.


Pentru că ziceți: „Am făcut Un legământ, ce l-am avut Cu moartea și – fără-ndoială – Noi am făcut și o-nvoială Cu locuința morților. Când năvălirea apelor Va trece cu urgia-i mare, N-o să ne-atingă, căci scăpare, Noi, în neadevăr, găsim Și în minciuni ne-adăpostim!”,


Nu va mai fi asupritor; Piere cel batjocoritor, Pentru că este nimicit Cel care e nelegiuit.


De-aceea, Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, În acest fel a cuvântat: „Pentru că voi ați lepădat Acest cuvânt și am văzut Că-n vicleșug v-ați încrezut Și-n silnicie – căci voiți, Sprijin, în ele, să găsiți –


Să scrii dar, astfel: „Negreșit, Acest popor e răzvrătit. Fii mincinoși se dovedesc, Niște copii cari nu voiesc S-asculte Legea Domnului Și a păzi porunca Lui.


Ați zămislit doar fân și, iată Că doar de paie ați avut Parte, atunci când ați născut. Suflarea voastră de mânie, Peste Ierusalim, se știe Că e un foc mistuitor, Dar focul ei nimicitor, Se va întoarce peste voi Și vă va înghiții apoi.


El, cu cenușă, se hrănește; Inima lui se amăgește Și-apoi, mânată de-a lui fire, Are să-l ducă-n rătăcire, Ca să nu își mai mântuiască Sufletu-apoi, să nu gândească Și o-ntrebare să își pună: „Nu am, în mână, o minciună?”


În răutăți te-ai încrezut Și ai zis, mândră: „Nimenea, Nicicând, nu poate-a mă vedea!” Înțelepciunea ce-o vădeai Și cu știința ce-o aveai Te-au amăgit, încât – mereu – Ai zis: „Doar eu și numai eu!”


Vai o să fie de acei Care vor trage după ei, Șirul nelegiuirilor, Cu frânghia minciunilor. Vai o să fie de acei Care vor trage după ei, Mulțimile păcatelor, Cu șleaurile carelor,


Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!


Tot adevărul s-a făcut – În mare grabă – nevăzut, Iar cel ce s-a îndepărtat De rău, e jefuit de-ndat’. Domnu-Și apleacă, mânios, Privirea și Se uită-n jos, Către pământ. Pe-ntreaga fire, Nu va vedea neprihănire.


El, nici un om, nu mai găsește Și nimeni nu mai mijlocește. Atunci, cuprins e de mirare, Dar Îl ajută brațu-I tare. Neprihănirea Domnului Este, atunci, sprijinul Lui.


Cu sânge, mâinile-s mânjite; Degete-aveți, nelegiuite; Buzele voastre se vădesc Precum că doar minciuni rostesc, Iar limba voastră, peste fire, Aruncă doar nelegiuire.


Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”


(Iată, bătrânul din popor Și cel care e dregător Sunt „capul”. „Coada” se vădește Prorocul care-mpărtășește Numai minciuni, poporului.)


Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.


„Ierusalimu-l cercetați: Uitați-vă și căutați Ca să aflați dacă, cumva, Se mai găsește cineva Cari binele să-l făptuiască Și cari să se călăuzească După ce e adevărat, Și-atuncea, Eu voi fi cruțat Ierusalimul, de îndată.


De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”


Dar cu nădejdi amăgitoare, Văd că hrănit e fiecare, Nădejdi de care pot să zic Că nu ajută la nimic.


„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.


Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.


Iudeii s-au unit apoi, În vina cari i s-a adus, Zicând că-i drept tot ce s-a spus.


Din pofta lui, s-a întrupat Păcatul, care-nfăptuit, Aduce moarte, negreșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa