Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 59:16 - Biblia în versuri 2014

16 El, nici un om, nu mai găsește Și nimeni nu mai mijlocește. Atunci, cuprins e de mirare, Dar Îl ajută brațu-I tare. Neprihănirea Domnului Este, atunci, sprijinul Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 El a văzut că nu era nimeni, a fost uimit că nu era nimeni care să mijlocească, așa că brațul Său I-a adus victoria și dreptatea Sa L-a sprijinit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 El a văzut că nu era nimeni care să intervină și a fost uimit de acest lucru. Astfel, brațul Său I-a adus salvarea; și I-a susținut dreptatea Sa.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 A văzut că nu există niciun om și s-a înfiorat că nu este niciun mijlocitor; brațul lui s-a întins pentru el și dreptatea lui l-a sprijinit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 El vede că nu este niciun om și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor și neprihănirea Lui Îl sprijină.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și a văzut că nu era niciun om și s‐a mirat că nu era niciun mijlocitor: de aceea brațul său însuși i‐a adus mântuire și dreptatea lui, ea l‐a sprijinit.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 59:16
19 Mawu Ofanana  

Să-i nimicească, a voit Domnul, dar Moise-a mijlocit Între popor și Dumnezeu.


Dar cine-o să mă sprijinească Și împotriva răilor, O să îmi deie ajutor?


Un cântec nou, să căutați, Lui Dumnezeu să-I înălțați, Pentru că El – cum e știut – Mereu, minuni doar, a făcut, Căci al Său braț L-a ajutat.


„Doamne îndură-Te apoi, Și milă ai, față de noi, Căci Doamne, Tu ne știi prea bine! Nădejdea noastră e în Tine! Sprijină dar, a noastră viață În fiecare dimineață Și izbăvește-ne apoi, În vremurile de nevoi!


Când aud glasul Tău cel tare, Înspăimântate fug popoare, Iar când Te scoli pe ne-așteptate, Sunt neamurile-mprăștiate.”


Iată-L că cu putere vine! Porunci, în al Său braț, El ține. Iată, cu El e plata Lui, Iar răsplătirea Domnului Merge-n ‘naintea Sa. Pe urmă,


Mă uit și nu e nimenea, În rândul lor, cari ar putea A proroci. Nu-i nimeni care Să Îmi răspundă la-ntrebare.


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


Neprihănirea Mea cea mare Aproape e, de fiecare, Iar mântuirea Mea, de-ndată, În fața voastră se arată. Aflați dar că brațele Mele Se vor vădi a fi acele, Cari trebuie-a chema, odată, Popoarele, la judecate. În Mine doar, își vor avea Ostroavele încrederea.


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Cine-a crezut vorbele zise? Cine-a crezut ce se vestise? Cine e cel care-a văzut – Cine e cel ce-a cunoscut – Brațul cel tare-al Domnului?


Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Grâul, de pe al tău ogor, Nu-l voi mai da vrăjmașilor Și nici străinii n-au să vie Ca să bea vin, din a ta vie, Vin pentru care te-ai trudit Și pentru care-ai ostenit.


Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”


„Ierusalimu-l cercetați: Uitați-vă și căutați Ca să aflați dacă, cumva, Se mai găsește cineva Cari binele să-l făptuiască Și cari să se călăuzească După ce e adevărat, Și-atuncea, Eu voi fi cruțat Ierusalimul, de îndată.


Caut un om și tot privesc În rândul lor, dar nu găsesc Pe nimeni care ar putea Să se așeze-n fața Mea. Un zid să-nalțe omu-acel Și în spărtură să stea el, În fața Mea, pentru-a lui țară, Ca astfel ea să nu mai piară, Și să nu o mai nimicesc. Pe nimeni, însă, nu găsesc!


De necredința ce-a găsit. Cetăți și sate străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Împărtășea norodului, Din plin, învățătura Lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa