Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 59:11 - Biblia în versuri 2014

11 Ca niște urși, noi mormăim Și să ne văietăm doar știm, Asemeni unor porumbei Căci ne purtăm la fel ca ei. Sperăm să vină izbăvirea Și să sosească mântuirea, Dar nu vine nimic apoi. Departe ele sunt, de noi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Mormăim cu toții ca niște urși și ne jelim ca niște porumbei. Așteptăm justiția, dar aceasta nu există; așteptăm eliberarea, dar ea este departe de noi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Mormăim toți ca niște urși și ne jelim triști ca niște porumbei. Căutăm dreptatea, dar ea nu există; căutăm salvarea, dar ea este departe de noi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Toți mormăim ca urșii și gângurim ca porumbeii; așteptăm judecata, dar nu este, mântuirea, dar este departe de noi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Toți mormăim ca urșii și ne văităm ca porumbeii; așteptăm judecata și nu este; mântuirea și ea este departe de noi.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 59:11
19 Mawu Ofanana  

Se-apropie cei ce vădesc Că mișelia o iubesc. La Legea Ta, ei nu veghează, Căci ei, de ea, se-ndepărtează.


Aceia cari sunt răi, din fire, Departe sunt de mântuire, Căci ei nu cată, pe-a lor cale, Orânduirea Legii Tale.


Puterile-mi sunt spre pieire, Zdrobit sunt cu desăvârșire.


Ascultă-mă și îmi răspunde! Eu rătăcesc bătut de vânt – Necontenit – și mă frământ


Da, mântuirea Domnului E-aproape de oamenii Lui Care vădesc în orice vreme, Cum că de El știu a se teme, Pentru ca în a noastră țară, Slava să locuiască, iară.


Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”


Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.


În felu-acesta, izbăvirea Ne-a părăsit, iar mântuirea, Pe al nost’ plai, n-a mai venit, Ci ne-a uitat. S-a poticnit Și adevărul în piață, Iar a neprihănirii față N-am mai putut a o vedea, Căci prea departe se găsea.


Așa precum le este firea, Ei nu cunosc a păcii cale, Nici binefacerile sale. Dreptatea nu îi însoțește. Sucit, al lor drum se vădește. Omul acel care apucă Pe a lor cale să se ducă, Nu va cunoaște niciodată, Ce este pacea-adevărată.


Tocmai de-aceea, izbăvirea Departe e, iar mântuirea Nu ne ajunge. Așteptăm Lumina, însă căpătăm Întunecimea, iar apoi, Prin negură doar, umblăm noi!


Așteptam pace să ne dea, Dar iată că nu vine ea. Nimic bun nu ne mai apare. O vreme pentru vindecare, Necontenit am așteptat, Însă doar groază-am căpătat!”


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


Peste-al meu cap, iar pacea mea, Venit-a-n urmă să mi-o ia. De-atuncea, eu nu mai am știre Despre ce-nseamnă fericire.


Fugarii care reușesc Să scape, se adăpostesc Pe munți. Cu niște porumbei Ai văilor, seamănă ei, Căci vaiete și tânguire, Scot pentru-a lor nelegiuire.


Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.


S-a isprăvit cu ea, de-ndată, E dezgolită și-i luată. Ale ei slujnice, scăpate, Se vaietă înspăimântate, La fel ca niște turturele. Cu pumni-n piept, se lovesc ele.


Cum e un iaz plin – bunăoară – Ninive-a fost, odinioară… Dar iată-i, fug!… „Stați! Nu fugiți! Din goana voastră, vă opriți!… Dar nimeni dintre ei, apoi, Nu se întoarce, înapoi…”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa