Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 59:1 - Biblia în versuri 2014

1 Nu-i scurtă mâna Domnului, Spre-a mântui. Urechea Lui Nu poate să fi asurzit Și să nu ne fi auzit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă să ajute, nici urechea Lui prea surdă ca să audă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Nu, mâna lui Iahve nu este prea scurtă ca să salveze; nici urechea Lui nu este prea surdă ca să audă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat încât să nu poată mântui, nici urechea lui nu s-a îngreunat încât să nu poată asculta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Iată, mâna Domnului nu s‐a scurtat ca să nu poată mântui, nici urechea lui nu s‐a îngreuiat ca să nu poată auzi.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 59:1
17 Mawu Ofanana  

Te-ntreb: Îmi e, ceva, prea greu? Nu sunt Eu oare, Dumnezeu? Din nou, la anul, am să viu, Iar Sara va avea un fiu.”


Acela care a sădit Urechea, nu a auzit? Cel care, ochiul, l-a făcut, Se poate să nu fi văzut?


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac


Dacă vei face-n acest fel, Pe Domnul ai să-L chemi, iar El, De-ndată, „Iată-Mă!” va zice. De tine-atunci va fi ferice. Dacă alungi tot ce e rău Și orice jug din sânul tău, De nu spui vorbe de ocară, De te-nfrânezi să n-ajungi iară Cu degetu’, amenințând,


Fă inimile tuturor Să se-mpietrească. Ăst popor, Iată, ureche bună are, Dar fă-o ca să fie tare! Ai lor ochi, fă-i să nu mai vadă, Inima lor să nu Mă creadă, Să nu-nțeleagă ce e bine, Să nu se-ntoarcă înspre Mine, Pentru ca să-i tămăduiesc!”


„Dar Cine e Acesta, care, În haine roșii, lucitoare – Dinspre Edom și Boțra – vine, Plin de putere, către tine?” „Eu sunt Cel care a vorbit, Sunt Cel care-a făgăduit Că va aduce mântuirea! La Mine este izbăvirea!”


Le voi răspunde, de îndat’, ‘Nainte de-a Mă fi chemat Și-am să-i ascult, necontenit, ‘Nainte de a fi sfârșit Ceea ce vrut-au să Îmi spună!


De ce să fii Tu socotit Drept un viteaz încremenit Ce nu Se poate arăta Și nu ne poate ajuta? Dar totuși, ești cu noi mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu, Iar al Tău Nume, peste noi, Tu știi că e chemat apoi. De-aceea, nu ne părăsi! De-al Tău sprijin, nu ne lipsi!”


„Ah Doamne, precum e știut, Cer și pământ Tu ai făcut, Prin brațul Tău întins și tare Și prin puterea Ta cea mare. Din parte-Ți, sunt încredințat, Cum că nimic nu-i de mirat!


De-aceea, voi lucra și Eu, Doar cu urgie. Ochiul Meu, Loc pentru milă, în el, n-are Și n-au să capete-ndurare. Degeaba vor striga, mereu, Pentru că n-am să-i ascult Eu.”


„Tu, casă a lui Iacov, oare, Se-arată Domnul a fi tare Grăbit, să-Și verse-a Lui mânie? Așa îți pare El, să fie? Gândești – cumva – că în ăst fel Voiește să lucreze El?” Prielnic e cuvântul Meu, Aceluia care, mereu, Își stăpânește a lui fire Și umblă în neprihănire.


Domnu-a răspuns și-a întrebat: „Doar nu cumva, s-o fi scurtat Mâna lui Dumnezeu? Ce crezi? Iată, acuma, ai să vezi De se-mplinește ce ți-am spus.”


Căci inima, și-a împietrit Acest popor. Au asurzit, Ochi-au închis, ca nu cumva, Văzând și auzind ceva, Să înțeleagă și-napoi, La Dumnezeu, să vină-apoi Pentru a fi tămăduiți.”


De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.


Poporul s-a înapoiat În tabără, de la război, Iar cei bătrâni au zis apoi: „Dar pentru ce ne-a părăsit Domnul și azi a-ngăduit Să fim bătuți de-acest popor – De cel al Filistenilor? Haidem, la Silo să plecăm Și de acolo să luăm Chivotul legământului. În mijlocul poporului, Să-l punem, căci în acest fel, Scăpați vom fi – de către el – Din mâinile vrăjmașilor.”


Atuncea, veți striga, mereu, În contra lui, la Dumnezeu, Dar El nu vă va asculta, Ci surd, la glasul vost’, va sta.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa