Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 57:10 - Biblia în versuri 2014

10 Te obosești mergând, dar iată Că „Încetez!”, nu zici vreodată. Putere – încă – reușești, În mâna ta să mai găsești: De-aceea încă, bunăoară, Tristețile nu te doboară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Ai obosit de atâta drum, dar nu zici: «Renunț!». Găsești încă viață în mâna ta și de aceea nu ești sleit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Ai obosit datorită atâtor deplasări; dar nu zici: ‘Ele sunt fără rezultat!’ Încă ai forță; și astfel, nu renunți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 De mulțimea drumurilor tale ai obosit, dar nu ai zis: „M-am săturat”. Ți-ai regăsit vigoarea mâinii, de aceea nu ești slăbită.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Obosești mergând și nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Ai ostenit de lungimea căii tale; totuși n‐ai zis: E în zadar! Ai aflat o înviorare a puterii tale, de aceea n‐ai fost bolnav.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 57:10
12 Mawu Ofanana  

Te-ai obosit tot întrebând Și ajutoare așteptând. Să vină și să-ți țină parte Cei cari știu cerul a-l împarte, Cei care stelele pândesc, Aceia care îți vestesc – Citind numai după luni noi – Ce ți se va-ntâmpla apoi!


„Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”


Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”


De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!


Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!


„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”


Se trag pe sfoară, se mințesc Și-a face rău doar, se trudesc.”


Truda-i degeaba! E un chin, Căci de rugină este plin, Și-aceasta nu se dezlipește. Doar focu-i cel ce reușește Să-nlăture rugina care E așezată pe căldare.


Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.


Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa