Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 57:1 - Biblia în versuri 2014

1 Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Cel drept piere și nimănui nu-i pasă. Oamenii devotați sunt luați, și nimeni nu înțelege că cei drepți sunt luați pentru a fi cruțați de nenorocire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Omul corect moare; și nimeni nu este deranjat de acest fapt. Oamenii devotați (lui Iahve) sunt luați; și nimeni nu înțelege că se întâmplă așa cu cei corecți ca să fie feriți de dezastru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cel drept piere și nu este nimeni să pună la inimă; oamenii de bunăvoință sunt luați și nu este nimeni să înțeleagă că cel drept este luat din cauza răutății.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Se pierde dreptul și nimeni nu ia la inimă; și bărbații miloși sunt răpiți și nimeni nu ia aminte că cel drept este răpit dinaintea răului.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 57:1
17 Mawu Ofanana  

Atunci, întregul Israel Are să plângă după el Și-apoi îl va înmormânta, Căci numai el – din casa ta – Va avea parte de mormânt, Pentru că doar în el, Cel Sfânt Găsit-a ceva bun. Astfel,


De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat.


Când Ezechia a murit A fost și el adăugit La neamul său. L-au îngropat În locu-n care s-au aflat Mormintele cele-nsemnate În care fost-au așezate Oasele fiilor pe care, David, urmași, în lume-i are. Cei ce-n Ierusalim erau Și cei ce-n Iuda locuiau, În mare cinste l-au purtat, Atuncea când l-au îngropat. Apoi, în urmă-i, a venit Feciorul său și a domnit. Acela care l-a urmat La tron, Manase, s-a chemat.


De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi, adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat.


Slujbașii săi, când l-au văzut Că e rănit și a căzut, Din carul său l-au ridica Și în alt car l-au așezat. Din luptă ei l-au scos afară Și spre Ierusalim plecară. Acolo însă, a murit, Fiind și el adăugit La neamul său. Poporul lui A plâns moartea-mpăratului. Ierusalimul tot – la fel – A plâns atuncea, după el.


Doamne, vino în ajutor, Căci oamenii evlavioși Se duc acum și – iată – mor Cei ce se-arată credincioși.


Acum privește-l așadar, Pe cel care s-a arătat A fi un om neprihănit, În care nu e viclenie: Moștenitori a dobândit Și pace are, pe vecie.


De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”


Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.


Ai zis: „Mereu voi avea casă Și-n veci voi fi împărăteasă. Nu te-ai gândit, nici n-ai visat, Că totul se sfârșește-odat’.


De cine, oare, te sfiai? De cine, oare, te temeai, Când M-ai uitat și negreșit, Necredincioasă te-ai vădit? De Mine n-ai vrut a te teme, Căci Eu tăceam de multă vreme.


„La cei ce-n Iuda locuiesc Și la cei care se găsesc, Azi în Ierusalim, de-ndată Ai să te duci și-ai să spui: „Iată, Așa vorbește Dumnezeu: „Necazuri mari pregătesc Eu, În contra voastră și-am făcut Un plan, pentru că am văzut Tot răul ce l-ați săvârșit. De-aceea, este nimerit Ca fiecare dintre voi Să se întoarcă înapoi, Din căile ce le avea, Din relele ce le făcea!”


„Să nu-l bociți pe cel pierit, Ci pe cel ce-i nenorocit Care își lasă a sa țară Și n-are s-o mai vadă iară!”


Să spui dar, țării cea pe care Neamul lui Israel o are: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Nenorocirea se arată Și-asupra ta acuma vine Căci necaz mare am, pe tine. Am să-Mi trag sabia și-apoi, Din tine, Eu nimici-voi Atât pe cel neprihănit Cât și pe cel, rău, dovedit.


Omul de bine-a părăsit Țara. Nimeni nu e cinstit. La pândă, toți se rânduiesc. Să verse sânge se grăbesc, Iar fratelui pe cari îl are, Curse-i întinde fiecare.


Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Și cine, oare, va putea Să socotească pulberea Lui Iacov și să spună-astfel, Cât e un sfert, din Israel? O, de-aș muri de moartea lor, De a neprihăniților! O, de ar fi al meu sfârșit, Precum le-a fost lor, rânduit!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa