Isaia 53:2 - Biblia în versuri 2014

² El a crescut ‘naintea Lui, Ca o odraslă slabă, care Este Lăstarul ce răsare Dintr-un pământ uscat. N-avea Nici frumusețe; nu vădea Nici strălucire minunată, Ca să atragă – dintr-odată – Privirile, asupra Lui. Nu arătase nimănui, Ceva anume, ca să-i facă, Pe toți, în urmă, să Îl placă.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² El a crescut înaintea Lui ca un lăstar, ca o rădăcină ieșită dintr-un pământ uscat. Nu avea nici frumusețe, nici măreție la care să ne uităm și nu era nimic în înfățișarea Lui ca să-L dorim.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² El a crescut înaintea Lui ca o ramură tânără care a apărut într-un pământ uscat. Nu avea nici frumusețe, nici strălucire care să ne atragă (atenția). La exterior, ființa Lui nu ne oferea nimic plăcut.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² S-a înălțat ca o mlădiță înaintea lui și ca o rădăcină, dintr-un pământ uscat. Nu avea formă și nici frumusețe ca să o privim, nici înfățișare ca să o dorim.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Căci el a crescut înaintea lui ca o odraslă fragedă și ca o rădăcină dintr‐un pământ uscat. N‐are nici chip, nici frumusețe; și când îl vedem nu este nicio frumusețe ca să‐l dorim.

Isaia 53:2 Mawu Ofanana

Isaia 11:1

Știu, o Odraslă o să vină, Chiar din a lui Isai tulpină, Căci a lui rădăcină, iar, Are să deie un Vlăstar.

Isaia 4:2

Plină – atunci – are să fie, De slavă și de măreție, Odrasla Domnului, căci iară Va străluci rodul în țară, Pentru cei care-s fericiți, Ai lui Israel mântuiți.

Isaia 52:14

După cum El Se dovedise O pricină ce-i îngrozise Pe mulți – căci fața ce-o avea Deosebită se vădea De-nfățișarea tuturor Feciorilor oamenilor, Fiind o față chinuită Și de dureri schimonosită –

Isaia 9:6

Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.

Ieremia 23:5

„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.

Zaharia 3:8

Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.

Zaharia 6:12

Cununa, când i-o dăruiești, În felu-acesta să-i vorbești: „Ascultă ce-a spus Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Un om cari o să se numească „Odraslă”, o să odrăslească Foarte curând, din locul lui, Spre-a zidi Templul Domnului.

Marcu 6:3

Oare, nu-i Iosif, tatăl Lui? Nu-i El, fiul tâmplarului? Maria nu-I e mamă? Da… Iacov, Iose, Simon, Iuda, Oare nu-s frații Lui? Și-apoi, Surorile-I, nu-s printre noi?” Gândind dar, după a lor fire, O pricină de poticnire, Găseau în El. Când le-a vorbit, „Nu este mai disprețuit” – Iisus le spuse – „un proroc Ca-n țara lui, ca-n al său loc.”

Marcu 9:12

Iisus a zis: „E-adevărat, Că de Ilie, așezat, Va trebui – totul – să fie; Și tot așa Scriptura scrie, Că fi-va Fiul omului, Deposedat de slava Lui, Batjocorit și defăimat, De suferințe încercat.

Luca 2:7

Vremea și-astfel, a zămislit Pe Fiul ei, întâi născut. Pentru că loc, nu au avut, În casele de poposire, Acel care, întreaga fire, Venise să o mântuiască – Prin jertfa Sa dumnezeiască – În scutece fost-a-nfășat Și într-o iesle-apoi, culcat.

Luca 9:58

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini, păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să Își așeze capul.”

Ioan 18:40

„Nu! Nu! Noi nu-L vrem pe Iisus! Baraba trebuie-a fi pus, Acum, în libertate!” Dar, Baraba era un tâlhar.

Ioan 19:5

În purpură-mbrăcat, Iisus – Și-ncoronat cu spini – adus A fost afară, iar Pilat, „Da! Iată omul!” – a strigat.

Romani 8:3

Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,

1 Petru 2:14

Supuși fiți dregătorilor, Căci ei, trimiși, sunt, de-mpărat, Ca să vegheze, ne-ncetat, Să-i pedepsească pe toți cei Care fac răul, iar pe cei Care doar bine-au săvârșit, Să-i laude, necontenit.