Isaia 53:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Domnul însă a vrut să-L zdrobească prin suferință. Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru vină, Își va vedea urmașii și va trăi multe zile, iar voia Domnului va prospera în mâinile Lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Dar Iahve a decis să Îl strivească prin tot ce a suportat. Totuși, după ce Își va da viața ca sacrificiu (înlocuitor) pentru păcat, Își va vedea urmașii și va trăi multe zile. Astfel, dorința lui Iahve va fi pusă în aplicare prin (ce se va întâmpla cu) El.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferință; când sufletul și-l va pune ca jertfă pentru vinovăție, va vedea o descendență care-și va lungi zilele și dorința Domnului, prin mâna lui, va avea succes.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Totuși a plăcut Domnului să‐l lovească; l‐a supus la suferință. După ce va aduce sufletul său jertfă pentru vină, el va vedea o sămânță, își va lungi zilele și plăcerea Domnului va propăși în mâna lui.

Isaia 53:10 Mawu Ofanana

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Psalmi 147:11

Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.

Psalmi 149:4

Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.

Psalmi 21:4

Viață el Ți-a cerut și iată Că viață îi fusese dată. I-ai dăruit, cu bucurie, O viață lungă, pe vecie.

Psalmi 22:30

Un neam de oameni Domnului Au să-I slujească, ne-ncetat. La cei care-i vor fi urmat, Ei le vor povesti mereu, Despre al nostru Dumnezeu.

Psalmi 22:31

La rândul lor, apoi și ei Îi vor vesti pe toți acei Care urmași au să le fie În vremile ce au să vie, Despre dreptatea Domnului. Urechile poporului Ce se va naște, tot mereu, Despre al nostru Dumnezeu Vor auzi, iar fiecare Va ști a Domnului lucrare.

Psalmi 69:26

Pentru că ei prigonesc – iată – Pe cel ce-a fost lovit de Tine Și au găsit că este bine Să povestească tuturor, De suferințele celor Care de Tine-au fost răniți.

Psalmi 72:17

Numele lui are să ție Din veșnicie-n veșnicie: Cât soarele pământului Va dăinui numele lui. Unii pe alții vor căta De a se binecuvânta Cu al său nume. „Fericit”, De oameni, el va fi numit.

Psalmi 72:7

Atunci are să înflorească Acel ce o să se vădească A fi un om neprihănit. Pace va fi necontenit Și din belșug, cât o să țină Luna și blânda ei lumină.

Psalmi 89:29

Sămânța lui are să fie, În veci, pe jilțul de domnie.

Psalmi 89:36

Sămânța lui, pentru vecie, Va dăinui. A lui domnie Va fi mereu ‘naintea Mea, Ca soarele; de-asemenea,

Isaia 42:1

Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.

Isaia 46:10

Am spus, spre știrea tuturor, Tot ce va fi în viitor. Tot ceea ce va fi făcut, Eu am vestit, de la-nceput, Până când nu s-a împlinit, Pentru că astfel am vorbit: „Ceea ce hotărât-am Eu Va sta-n picioare, tot mereu, Căci voia Mea e neclintită Și trebuie a fi-mplinită.

Isaia 49:4

Eu Mă gândeam, necontenit: „Iată, degeaba am muncit. E în zadar. Neîndoios, M-am istovit fără folos.” La Domnul este dreptul Meu. Răsplata Mi-e la Dumnezeu.

Isaia 53:12

De-aceea, parte-I fac, să stea Cu toți cei mari alăturea – Cu cei puternici, o să poată Ca să împartă prada toată – Pentru că Însuși El S-a dat La moarte și-a fost așezat În rând cu cei ce se vădeau Că făr’delegi doar săvârșeau – Și-astfel, asupra Lui era, Atunci, păcatul multora – Și pentru că El S-a rugat Spre a-l scăpa pe vinovat.”

Isaia 54:3

Te vei întinde și vei sta Pe dreapta și spre stânga ta, Căci mulți – în număr – au să-ți fie Urmașii care au să-ți vie. Sămânța ta o să sporească Și neamuri o să cotropească. Cetățile – azi – pustiite, Ajunge-vor iar, locuite.

Isaia 61:9

Sămânța lor va fi știută Și-n toată lumea, cunoscută. Toți cei care o vor vedea Vor ști de-ndat’, precum că ea E o sămânță minunată, De Domnul binecuvântată.”

Isaia 66:22

Precum pământul nou, apoi, Cu cerurile cele noi Ce-am să le fac vor dăinui În fața Mea, vor viețui Urmași voști’ și-asemenea Numele ce le veți avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.

Isaia 9:7

Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Ieremia 32:41

Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”

Езекиел 33:11

Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”

Езекиел 37:25

Vor sta în țara ce-a fost dată Lui Iacov, robul Meu, odată, În țara-n care-au locuit Părinții voști’, când au trăit. În ea, va sta al tău popor. Apoi vor sta copiii lor, Iar după ei, vor sta în ea Fiii pe cari îi vor avea, Pentru că țara o să fie Numai a lor, pentru vecie, Iar Robul Meu, David chemat, Drept voievod va fi-nălțat.

Daniel 9:24

Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

Țefania 3:17

Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.

Zaharia 13:7

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,

Numeri 7:15

Un miel de-un an, a mai dat el, Și un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Ca ardere de tot menite.

Matei 17:5

Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”

Matei 3:17

Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”

Luca 1:33

De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!”

Ioan 1:29

Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,

Ioan 12:24

Aflați căci, cu adevărat, Grăuntele de grâu picat, În brazdă, de nu va pieri, Singur va fi; de va muri, Roadă bogată, dobândește.

Ioan 13:32

E proslăvit, are să facă Același lucru și – la fel – Va proslăvi pe Fiu-n El – Și Îl va proslăvi îndată.

Romani 6:9

Căci știm cum că Hristosul care A călcat moartea în picioare – Atuncea când a înviat – N-o să mai moară, niciodat’ – Moartea nemaiputând, astfel, Să stăpânească, peste El.

Romani 8:32

Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat, Ci jertfă, pentru noi, L-a dat. Și-atuncea, cum oare – odată – Nu ne va da, fără de plată, Orișice lucru, cari, astfel, Va fi primit cu tot cu El?

Romani 8:8

Cei pământești nu pot să-L facă, Pe Dumnezeu, ca să îi placă.

2 Corinteni 5:21

Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Galateni 3:13

Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.”

Efeseni 1:5

De la-nceput, când ne-a chemat Și ne-a ales, ne-a rânduit Ca, prin Hristos Cel răstignit, Noi să ajungem, înfiați, După plăcerea Lui – dragi frați –

Efeseni 1:9

Căci iată, a binevoit Ca să ne fi descoperit, Acuma, taina voii Sale, Așa cum a găsit cu cale, După un plan alcătuit În Sine însuși, negreșit.

Efeseni 5:2

Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.

2 Tesaloniceni 1:11

Tocmai de-aceea, necurmat, Pe Dumnezeu, noi L-am rugat Ca vrednici, El să vă găsească, De-a Lui chemări și să-mplinească, Mereu, cu mari puteri apoi, Orice dorință este-n voi – Din bunătate zămislită – Și-orice lucrare, răsărită, Dintr-o credință-adevărată,

Evrei 2:13

El spune astfel, mai ‘napoi: „Îmi pun încrederea în El”, Iar în alt loc, spune astfel: „Eu și copiii mei, mereu, Cari, dați îmi sunt, de Dumnezeu!”

Evrei 7:27

Cari nu putea avea nevoi, Ca și ceilalți preoți apoi – Adică nu are de dat Jertfe, pentru al Său păcat, Și nici pentru acele care, Norodul Său, acum, le are – Căci lucru-acesta l-a făcut O dată doar, la început, Când chiar pe Sine, El S-a dat, Drept jertfă, pentru-al nost’ păcat.

Evrei 9:14

Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!

1 Petru 2:24

În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.

Revelația 1:18

Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.