Isaia 52:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Trezește-te! Trezește-te! Îmbracă-te cu puterea ta, Sionule! Îmbracă-te cu hainele tale frumoase, Ierusalime, cetate sfântă! Căci cel necircumcis și cel necurat nu vor mai intra în tine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Trezește-te! Trezește-te! Sion, îmbracă-te cu forța ta! Ierusalim, oraș frumos, îmbracă-ți hainele tale superbe! Cel necircumcis și cel necurat nu vor mai intra în tine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu puterea ta, Siónule! Îmbracă-te cu hainele strălucirii tale, Ierusalím, cetate sfântă! Pentru că nu vor mai intra în tine cel necircumcis și cel impur.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Trezește-te, trezește-te! Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ți hainele de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă! Căci nu va mai intra în tine niciun om netăiat împrejur sau necurat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Deșteaptă‐te, deșteaptă‐te, îmbracă‐te cu puterea ta, Sioane; îmbracă‐ți hainele cele frumoase, Ierusalime, cetate sfântă. Căci de acum încolo nu va mai intra la tine cel netăiat împrejur și cel necurat.

Isaia 52:1 Mawu Ofanana

1 Cronici 16:29

Slăviți Numele Domnului Și daruri, dați, în fața Lui. Podoabe sfinte, vă luați Și-n fața Lui, vă închinați!

Neemia 11:1

În urmă, toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, S-au hotărât – de-asemenea – Ca la Ierusalim să stea. Dar ceilalți oameni, din popor, Și-au tras la sorți aleșii lor – Unul din zece – cari avea Ca la Ierusalim să stea. Cei cari, la sorți, nu au ieșit, În alte părți au locuit.

Psalmi 110:3

Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.

Exodul 28:2

Deci lui Aron – să iei aminte – Căci îi vei face haine sfinte, Care de cinste să-i slujească Și care să-l împodobească.

Exodul 28:40

Iată cum ai să îi îmbraci Pe fiii lui Aron. Să faci Tunici și brâie și scufii, Pe cari le vor purta – să știi – Spre cinstea lor. De-asemenea, Loc de podoabe vor ținea.

Isaia 1:21

Vai, de cetatea cea frumoasă, Ce se vădise credincioasă, Căci a ajuns, curvă, să fie! Ea a avut credincioșie. Dreptatea locuia în ea Și judecăți bune avea. Acum, s-a stins a ei lumină, Căci ea, de ucigași, e plină!

Isaia 1:26

Judecători voi pune iară – Precum erau odinioară – Și sfetnici îți voi fi făcut, Precum erau la început. Apoi, tu ai să ai să fii numită „Cetatea cea neprihănită Și credincioasă”. Negreșit,

Isaia 26:2

Deschideți porțile de jos, Să intre neamul credincios, Neam care e neprihănit.

Isaia 35:8

O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.

Isaia 4:3

Cel ce-n Sion va fi aflat Sau în Ierusalim lăsat, Are a se numi drept „sfânt”, Printre toți cei de pe pământ.

Isaia 48:2

De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.

Isaia 49:18

Ridică-ți ochii, te rotește Și-apoi jur împrejur privește: Aceștia toți se strâng – vezi bine – Pentru că vor veni la tine.” „Pe viața Mea”– Domnu-a vorbit – „Cu ei, vei fi împodobit Și-ncins vei fi, ca o mireasă Nespus de mândră și frumoasă.

Isaia 51:17

Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!

Isaia 51:9

Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?

Isaia 60:1

Te scoală și te-mbărbătează! Te scoală și te luminează! A ta lumină, iată, vine Și răsări-va peste tine – De-ndată – slava Domnului.

Isaia 60:21

În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Isaia 61:3

Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.

Isaia 64:10

Doamne, te rog, să iei aminte, Căci ale Tale cetăți sfinte Ajuns-au de a fi pustii. Sionul e pustiu, să știi. Ierusalimul e la fel, Căci pustiit este și el!

Ieremia 31:23

„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”

Езекиел 44:9

Așa a zis cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Nici un străin nu va putea, În sfântul Meu Locaș, să stea, A cărui inimă se-arată Că împrejur nu e tăiată Și netăiată va avea Carnea din trup, de-asemenea. Străini-n Israel aflați, Cari împrejur nu sunt tăiați, Nu vor intra-n Locașul sfânt

Daniel 10:9

Atuncea când l-am auzit Pe acel om că mi-a vorbit, Cu fața la pământ – de-ndat’ – Eu am căzut, jos, leșinat.

Ioel 3:17

Vei ști atunci, precum că Eu Sunt al vost’ Domn și Dumnezeu! Veți ști că în Sion Eu sânt Și stau pe muntele Meu sfânt! Ierusalimul, să se știe Precum că sfânt are să fie! Nicicând, străini de orice fel, Nu vor mai trece-atunci, prin el!

Nahum 1:15

Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…

Hagai 2:4

Fii tare dar, Zorobabel!” – Domnul a zis. „Și tu – la fel – Tu Iosua, acela care Ești fiul preotului mare, Cari Ioțadac este chemat! Te întărește, de îndat’, Și tu, poporule! Porniți Lucrul și Casa o zidiți, Pentru că Eu voi fi cu voi Și-am să vă însoțesc apoi!” – A zis, spre știrea tuturor, Cel care-i Domn al oștilor.

Zaharia 3:4

Îngerul, însă, a vorbit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Luați-i straiele murdare Pe cari le poartă!”, după care, S-a-ntors spre Iosua, de-ndată, Și i-a vorbit în ăst fel: „Iată, Nelegiuirile aflate, În tine, sunt îndepărtate Și te îmbrac cu straie care Se dovedesc de sărbătoare!”

Matei 4:5

Atunci, Satana L-a luat, Pe Templu, sus, L-a așezat – Pe streașină – și I-a vorbit:

Luca 15:22

Dar, tatăl său nu a mai stat Să îl asculte. A chemat, Robii, și a-nceput să spună: „Aduceți haina cea mai bună Și, pe-al meu fiu, să-l îmbrăcați. Inel, în deget, i-așezați, Și-ncălțăminte, în picioare!

Romani 13:14

Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”

Romani 3:22

Ea e neprihănirea dată De Dumnezeu, și-i căpătată De către oamenii, de jos, Doar prin credința în Hristos. Ea-i, de la Dumnezeu, de sus, Și doar credința în Iisus, O va aduce, peste cel – Și celui care crede-n El – Fără nici o deosebire.

Efeseni 4:24

Iar omul nou, să îl luați, Cu el, ca să vă îmbrăcați; Căci omul nou este făcut În chipul, bine cunoscut, Cari este al lui Dumnezeu, Având sfințenia sa, mereu, Și o neprihănire-a lui, Ce-s ale adevărului.

Efeseni 5:14

De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”

Efeseni 6:10

Încolo, fraților, să știți, Ca-n Domnul, să vă întăriți Și scut, doresc eu, să vă fie, A Lui putere și tărie.

Revelația 11:2

Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.

Revelația 19:14

Oștirile, din cer, veneau, Pe urma Lui și călăreau Cai albi, fiind înfășurate În straie albe și curate, Țesute dintr-un rând de fire, Care erau din in subțire.

Revelația 19:8

In alb, să-mbrace – a primit – Strălucitor, fin și curat. (Inul subțire a-nsemnat Faptele sfinților, vădite A fi, mereu, neprihănite.)

Revelația 21:2

Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.

Revelația 21:27

Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”