Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 51:7 - Biblia în versuri 2014

7 Căci vreau, aminte, să luați, Voi care, precum vă e firea, Cunoașteți ce-i neprihănirea. Ascultă-Mă popor al Meu, Cari ai în inimă, mereu, Doar Legea Mea. Nu lua-n seamă Ocările și n-avea teamă De oameni, de cuvântul lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de disprețul oamenilor, nu te înspăimânta de insultele lor,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Voi, cei care cunoașteți dreptatea, ascultați-Mă! Tu, popor care ai în inimă legea Mea, nu te teme de insultele oamenilor. Să nu fi afectat de calomniile lor;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ascultați-mă, voi care cunoașteți dreptatea, popor care are legea mea în inimă! Nu vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți neprihănirea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor și nu tremura de ocările lor!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Ascultați‐mă voi care cunoașteți dreptatea, popor în inima căruia este legea mea; nu vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 51:7
23 Mawu Ofanana  

Având Legea lui Dumnezeu, În inimă neîncetat, El va putea a sta mereu, Pe locul său, neclătinat.


Iată că am venit la Tine, Pentru că voia Ta doresc, Acuma, să o împlinesc! În a mea inimă va sta, Întotdeauna, Legea Ta.


Căci nimicită o să fie Moartea, atunci, pentru vecie, Iar lacrimile fețelor Șterse vor fi. Al Său popor Are să scape de povara Pe care i-o dădea ocara Ce o purta necontenit, Pentru că Domnul a vorbit.


Domnul ne e Judecătorul. Domnul ne e Legiuitorul. Domnul ne este Împărat Și mântuire El ne-a dat!


Isaia le-a răspuns apoi: „Întoarceți-vă înapoi Și-i spuneți împăratului: „Iată cuvântul Domnului: „Să nu te temi de cel aflat Peste Asiria-mpărat, De vorbele ce le-a rostit, Prin care M-au batjocorit Slujbașii săi. Căci pune-voi


„Mă ascultați cei cari, din fire, Umblați după neprihănire! Cei cari pe Domnu-l lăudați, Atenți – acum – Mă ascultați! Voi care-ați fost ciopliți din stâncă, Priviți spre groapa cea adâncă, Groapă din care-ați fost luați.


Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.


Cu mâna lor. Dar tu, acum, Te pregătește pentru drum! Scoală! Încinge-ți coapsele Și du-te-apoi și spune-le Ceea ce am să-ți poruncesc! Fii tare, căci te însoțesc! Nu tremura în fața lor, Să nu te vadă temător, Căci altfel, te voi face Eu, De teamă-a tremura, mereu.


Tu, fiu al omului, n-ai teamă! Nu le lua vorbele-n seamă Și nici să nu te înspăimânte, Atuncea, ale lor cuvânt, Chiar dacă ei sunt mărăcini Sau sunt ca tufele de spini Pe lângă tine, și chiar dacă Sunt niște scorpii ce te-atacă. Totuși, tu nu-i lua în seamă! De-ale lor vorbe, să n-ai teamă! De-asemenea, de fața lor, Să nu te-areți tu, temător, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită.


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Dar fericiți vor fi apoi Și toți aceia dintre voi Când veți ajunge ca să fiți, Din a Mea vină, prigoniți. Astfel dar, voi, atuncea când Veți auzi lumea spunând Minciuni, și veți fi ponegriți,


Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui!


Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,


De-aceea, zic – dragii mei frați – Ca voi, cu toți, să v-arătați Drept o epistolă, pe care, Domnul Iisus Hristos o are, Scrisă de noi, fără-ndoială – Cei ce-L slujim – fără cerneală, Ci doar prin Duhul dat, mereu, De către viul Dumnezeu, Și nu pe table, ce-s vădite A fi din pietre-alcătuite, Ci scrise sunt, pe table, care Inimi de carne-s, fiecare.


Poruncile ce le primești, În inimă, să le păzești.


Cu o dorință de nespus, Cătam să Îl cunosc, pe El, Și să-nțeleg apoi, astfel, Puterea învierii Lui; Cu suferința Domnului, Voiam să fiu, în părtășie, Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie.


Ba și acum, când le privesc, Tot pierdere, le socotesc, Față de-un preț nespus de mare, Pe cari cunoașterea îl are, A Domnului meu Cel de Sus, Cari este chiar Hristos Iisus. Doar pentru El, pierdut-am toate Și am ajuns a le socoate, Drept un nimic, drept un gunoi, Să pot a-L câștiga apoi, Chiar pe Hristos și, negreșit,


S-a spus în felu-acesta: „Iată, Ce zice Domnul Dumnezeu: „Acesta-i legământul Meu, Pe care, Eu doresc, cu ei, În acea vreme, să-l închei: Voi pune-n inimile lor, Legile Mele – tuturor, În minte, am să le înscriu, În vremile de mai târziu”,


Dacă sunteți batjocoriți, Pentru-al Său Nume, fericiți Trebuie ca să fiți apoi. Ferice dar, este de voi, Pentru că Duhul Domnului – Adică Duhul slavei Lui – Se odihnește, peste voi.


De-aceea, iată, sunt mirați Acum, când nu mai alergați, Cu ei, pe ale lor cărări, La un potop de desfrânări; De-aceea, ei vă prigonesc Acum, și vă batjocoresc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa