Isaia 51:6 - Biblia în versuri 20146 Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați, Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți în jos spre pământ! Căci cerurile se vor risipi ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar locuitorii lui vor muri ca niște țânțari. Mântuirea Mea însă va fi pe vecie și dreptatea Mea nu va fi zdrobită. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 Ridicați-vă ochii spre cer și priviți în jos spre pământ! Cerul se va dispersa ca fumul. Pământul se va învechi ca o haină; iar cei care trăiesc pe el, vor muri ca țânțarii. Dar salvarea Mea va exista pentru totdeauna; și dreptatea Mea nu va avea sfârșit! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți la pământul de dedesubt! Căci cerurile se vor împrăștia ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar locuitorii lui vor muri ca acestea. Însă mântuirea mea va fi pentru totdeauna și dreptatea mea nu va dispărea. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mântuirea Mea va dăinui în veci și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 Ridicați‐vă ochii la ceruri și priviți pe pământ jos. Căci cerurile vor pieri ca fumul și pământul se va învechi ca o haină și cei ce locuiesc în el vor muri la fel: dar mântuirea mea va fi în veac și dreptatea mea nu se va desființa. Onani mutuwo |
„Priviți dar, către ceruri, voi! Spuneți acuma, ce credeți? Cine-a făcut, tot ce vedeți? Oștirile-nălțimilor Mergând după numărul lor, În șir, așa cum ați văzut, Pe ceruri, cine le-a făcut? Domnul e Cel care le cheamă, Pe nume și, de bună seamă, Nici una-n față-I nu lipsește, Căci tare, El se dovedește.”
Chiar dacă nu se vor mai ține Munții în locurile lor, Iar culmile dealurilor Au să se miște, totuși, Eu Am să te îndrăgesc mereu. Dragostea Mea va rămânea La tine și de-asemenea, Nu am să-Mi calc cuvântul dat, Nici legământul încheiat, Prin care pace am făcut, Pentru că milă am avut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.
Tocmai de-aceea – fraților – Iisus este mijlocitor, Pentru acest nou legământ, Iar toți aceia care sânt Chemați să ia în stăpânire Nepieritoarea moștenire Care li s-a făgăduit – Și care au păcătuit Sub legământul încheiat Întâi – acum au căpătat, Prin moartea Lui, răscumpărare, Pentru-a lor vină, și iertare.