Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 51:4 - Biblia în versuri 2014

4 Pleacă-ți urechea neam al Meu Și ia aminte, tot mereu, La ce îți spun! Căci Legea, iată, Numai din Mine se arată. Lumină, ea are să fie, Popoarelor, pentru vecie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Fii atent la Mine, poporul Meu! Pleacă-ți urechea la Mine, națiunea Mea! Căci Legea va ieși de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face deodată o lumină pentru popoare!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Poporul Meu, ascultă-Mă! Poporul Meu, fii atent la ce spun; pentru că legea va ieși de la Mine și voi face ca dreptatea Mea să fie o lumină pentru popoare!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Fiți atenți la mine, popor al meu, pleacă-ți urechea la mine, neam al meu! Căci o lege va ieși din mine și judecata mea eu o voi pune ca lumină pentru neamuri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Ia aminte spre Mine dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină popoarelor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Ascultă‐mă, poporul meu, și pleacă urechea, neamul meu! Căci o lege va ieși de la mine și voi pune judecata mea ca lumină popoarelor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 51:4
27 Mawu Ofanana  

Neprețuita bucurie, Pe care Tu, mereu, o dai, Aleșilor pe care-i ai. Arată-mi fericirea lor, Lăsată pentru-al Tău popor, Să pot a mă mândri și eu, Cu moștenirea Ta, mereu!


Domnul nu a lucrat la fel Cu toate neamurile care Sunt pe pământul Lui cel mare. Ele nu știu porunca Lui. Laudă dați-I, Domnului!


Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!


Ascultă dar, popor al Meu, Pentru că am să-ți vorbesc iar. Israele, ascultă dar, Și am să te-nștiințez căci Eu Sunt singurul tău Dumnezeu.


Ascultă dar, poporul meu, Învățătura mea, mereu! Aminte ia, necontenit, La vorbele ce le-am rostit!


Astfel, o să Îmi fiți – voi toți – O-mpărăție de preoți. Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt, Cum alte neamuri nu mai sânt.” Deci să vorbești în acest fel, Copiilor lui Israel.”


Acum, dacă Te-ai îndurat Și trecere am căpătat În fața Ta, găsesc cu cale, Să Îmi areți căile Tale. Atunci, Te voi cunoaște eu, Atuncea și sufletul meu Are să fie-ncredințat Că trecere am căpătat În fața Ta. Să Te gândești, Că neamul ce-l călăuzești, Este, de fapt, al Tău popor!”


Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit


Sionul fi-va mântuit Prin judecată, iar acel Care se va întoarce-n el, La Dumnezeu va fi primit Și prin dreptate mântuit.


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


Deschideți porțile de jos, Să intre neamul credincios, Neam care e neprihănit.


De-aceea Doamne, Te-așteptăm, Pentru că vrem să Te urmăm, Iar calea judecății Tale, Voim să fie-a noastră cale. Sufletul nost’, nemângâiat, Suspină Doamne, ne-ncetat, După Numele Tău cel Sfânt, Precum suspină-al Tău pământ. Plin de suspine, el va sta S-aștepte pomenirea Ta.


Domnul ne e Judecătorul. Domnul ne e Legiuitorul. Domnul ne este Împărat Și mântuire El ne-a dat!


Iată că voia Domnului A fost, pentru dreptatea Lui, O lege mare să vestească, Lege care să se vădească Deosebită, minunată, Precum n-a mai fost niciodată.


„Iată, Eu – Domnul – te-am luat, Pentru că Tu ești Cel chemat Și rânduit ca mântuire S-aduci pentru întreaga fire. De mână, am să Te iau Eu Și am să Te păzesc mereu, Căci Te voi pune legământ, Pentru popor, pe-acest pământ. Lumină ești, neamurilor,


Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”


Luați aminte și veniți La Mine, căci o să trăiți! Iată că am să-nchei apoi, Un legământ veșnic, cu voi, Pentru ca astfel să-ntăresc Toată-ndurarea ce-o vădesc Față de casa cea pe care, David urmașă-n lume-o are.


Domnul a zis: „Tot neamul lor Alcătuiește-al Meu popor. Necredincioși, față de Mine, Acești copii nu se vor ține!” Și astfel, El – pentru popor – A devenit Mântuitor.


Neamuri vor merge către el Și au să zică-n acest fel: „Veniți pe creasta muntelui Ce se vădește-al Domnului, La Casa Celui cari, mereu, E al lui Iacov Dumnezeu, Ca să ne-nvețe calea Lui! Iată, Cuvântul Domnului, De la Ierusalim, porni-va, Iar Legea, din Sion, ieși-va!


Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”


Și celor ce i-am întâlnit, Chiar dacă, lege, n-au avut. Asemeni lor, eu m-am făcut (Cu toate că aveam, mereu, O Lege, a lui Dumnezeu, Pentru că sunt, neîndoios, Aflat sub legea lui Hristos), Ca să-i câștig – se înțelege – Pe cei ce sunt, lipsiți, de lege.


De-aceea, un proroc, ca tine, Eu le ridic, din rândul lor. El le va spune, tuturor, Tot ce voi porunci, mereu, Pentru că-n a sa gură, Eu, Cuvântul Meu adevărat, Am să-l așez, neîncetat.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa