Isaia 51:16 - Biblia în versuri 201416 Al Meu cuvânt, venit de sus, În a ta gură Eu l-am pus. Eu te-nvelesc, cu mâna Mea – Cu umbra ce o face ea – Căci vreau a-ntinde ceruri noi Și un pământ nou face-voi. Către Sion voi zice Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească16 Am pus cuvintele Mele în gura ta și te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să așez cerurile, să pun temeliile pământului și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201816 Am pus cuvintele Mele în gura ta și te-am acoperit cu umbra mâinii Mele – ca să înființez cerul, ca să pun temeliile pământului și să zic Sionului: ‘Tu ești poporul Meu!’» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202016 Am pus cuvintele mele în gura ta și te-am acoperit cu umbra mâinii mele când am întins cerurile și am întemeiat pământul și am zis Siónului: «Tu ești poporul meu». Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu16 Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou și să zic Sionului: ‘Tu ești poporul Meu!’” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193116 Și am pus cuvintele mele în gura ta și te‐am acoperit cu umbra mâinii mele ca să sădesc cerurile și să întemeiez pământul și să zic Sionului: Tu ești poporul meu. Onani mutuwo |
„Așa vorbește Dumnezeu: „La vremea îndurării, Eu – Pe Tine – te voi asculta. În urmă Te voi ajuta Atunci când peste-ntinsul firii Veni-va ziua mântuirii. Te voi păzi, necontenit, Pentru că Tu ești rânduit, Poporului, să-i aduci pace. Un legământ, cu el, vei face, Prin care ridica-vei iară, Din temelii, această țară, Iar moștenirea pustiită, Va fi – de Tine – împărțită.
Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.