Isaia 50:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Dar Dumnezeu M-a ajutat. De-aceea, nu M-am rușinat, Ci am făcut ca fața Mea Să fie precum cremenea, Pentru că Eu știut-am bine, Că nu voi fi dat de rușine.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Stăpânul Domn Îmi vine în ajutor; de aceea nu voi fi făcut de rușine. De aceea Mi-am făcut fața ca de cremene, știind că nu voi fi făcut de rușine.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Iahve care este Stăpân, vine să Mă ajute; și astfel, nu voi ajunge să Îmi fie rușine. Mi-am făcut fața ca de cremene – știind că nu îmi va fi rușine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut fața ca de cremene și știu că nu voi fi făcut de rușine.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat, de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Căci Domnul Dumnezeu mă va ajuta. De aceea nu m‐am rușinat; de aceea mi‐am făcut fața ca o cremene și știu că nu voi fi rușinat.

Isaia 50:7 Mawu Ofanana

Psalmi 110:1

Domnul a zis Domnului meu: „La dreapta mea să șezi mereu, Până când voi găsi o cale, Dușmani-Ți, sub tălpile Tale, Să pot – în urmă – să Ți-i pun Și-n acest fel să Ți-i supun.”

Psalmi 54:6

Jertfe de bună voie – iată – Îți voi aduce-atunci, de-ndată, Iar cât am să trăiesc pe lume, Eu am să laud al Tău Nume, Căci Tu ești binevoitor.

Isaia 29:22

Domnul, cari l-a răscumpărat Pe-Avram, a zis casei pe care Iacov urmașă-n lume-o are: „Iacov, în vremea care vine, Nu va mai fi plin de rușine. Obrazul n-o să-i mai roșească, Fața n-o să-i îngălbenească, Căci el nu va mai fi precum Se dovedește-a fi acum.

Isaia 42:1

Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.

Isaia 45:17

Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.

Isaia 49:23

De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”

Isaia 49:8

„Așa vorbește Dumnezeu: „La vremea îndurării, Eu – Pe Tine – te voi asculta. În urmă Te voi ajuta Atunci când peste-ntinsul firii Veni-va ziua mântuirii. Te voi păzi, necontenit, Pentru că Tu ești rânduit, Poporului, să-i aduci pace. Un legământ, cu el, vei face, Prin care ridica-vei iară, Din temelii, această țară, Iar moștenirea pustiită, Va fi – de Tine – împărțită.

Isaia 50:9

Iată că Domnul Dumnezeu Îmi vine-n ajutor, mereu. De-aceea-ntreb acuma: Cine Mă poate osândi, pe Mine? Într-adevăr, în zdrențe – iată – Se vor preface toți, deodată, Ca și o haină învechită, Ce e de molii năpădită.

Isaia 54:4

Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.

Ieremia 1:18

Astăzi e ziua potrivită, În cari cetate întărită, Am să te fac. De bună seamă, Tu vei fi zidul de aramă Și stâlpul cel din fier lucrat, În contra țării așezat, În contra împăraților, În contra-ntregului popor, În contra tuturor cei cari Se află-n Iuda, drept mai mari, Și împotrivă-apoi, la toți Cei cari, în țară, sunt preoți.

Miheia 1:2

Popoarelor, ascultați voi! S-asculte și acest pământ, Cu toate câte pe el sânt! Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – Și șade-n Templul Său cel sfânt – Martor să fie, pe pământ, În contra voastră, negreșit!

Luca 9:51

Când vremea s-a apropiat – Iisus urmând a fi luat La ceruri – El a socotit Că este timpul potrivit, Ca, spre Ierusalim, să plece, Să-nfrunte ce se va petrece.

Ioan 16:33

V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”

Romani 1:16

„Căci vreau ca să se știe bine, Că mie nu îmi e rușine De Evanghelia lui Hristos! Ea nu-i un lucru rușinos, Ci o putere e, mereu, Cari este de la Dumnezeu Și care vine, peste fire, Ca să aducă mântuire Peste acela care crede. Întâi – așa precum se vede – Ea este a Iudeului Și-apoi este a Grecului.

Evrei 13:6

Plini de încredere apoi, Putem să spunem, astfel, noi: „Domnul e ajutorul meu Și nu mă tem, căci El, mereu, Mă ocrotește și-mi dă pace. Ce va putea omul, a-mi face?”

1 Petru 4:1

„Astfel, dacă Iisus Hristos A pătimit aicea, jos – În trup – să vă-narmați și voi, Cu-aceleași gânduri mai apoi. Căci cu păcatul, a sfârșit Cel care-n trup a pătimit;

1 Petru 4:16

Din contră, dacă cineva Are să sufere, cumva, Pentru că el creștin se ține, Nu trebuie a-i fi rușine; Ci trebuie, pe Dumnezeu, Să-L proslăvească, tot mereu, Pentru-acest nume ce-l avem.