Isaia 50:2 - Biblia în versuri 2014

² De ce, pe nimeni n-am găsit, Atuncea când Eu am venit? Și pentru ce, când am strigat, Nu Mi-a răspuns nimeni, de-ntat’? Prea scurtă Îmi e mâna oare – Acum – pentru răscumpărare? Putere, oare, nu găsesc, Spre a putea să izbăvesc? Iată, doar cu a Mea mustrare, Eu pot seca apa din mare; Din râuri, pot face pustie, Iar peștii lor, stricați, să fie, Din lipsa apei! Eu îmbrac

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² De ce, când am venit, n-a mai fost nimeni acolo? De ce, când am strigat, n-a răspuns nimeni? A fost oare mâna Mea prea scurtă pentru a vă răscumpăra? N-am avut Eu oare putere pentru a vă elibera? Iată, cu mustrarea Mea, pot să sec marea și să transform râurile în deșert; peștii lor putrezesc din lipsă de apă și mor de sete.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² De ce nu a mai fost nimeni acolo atunci când Eu am venit? De ce nu a răspuns nimeni când am strigat? Oare a fost mâna Mea prea scurtă ca să vă poată răscumpăra? Oare nu am avut Eu forța necesară ca să vă salvez? Este evident că prin simpla Mea intervenție verbală pot să sec marea și să transform râurile în deșert. Atunci peștii lor putrezesc din lipsă de apă și mor de sete…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² De ce la venirea mea nu era nimeni? Am strigat și nu era nimeni care să răspundă? Oare s-a scurtat mâna mea și nu mai poate elibera și nu mai este putere în mine ca să salvez? Iată, cu mustrarea mea am făcut să se usuce marea și am făcut să se întoarcă râurile în pustiu! Peștii din ele s-au împuțit, pentru că nu mai este apă și mor de sete.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Pentru ce nu era nimeni când am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni când am strigat? Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea și prefac râurile în pustie; peștii lor se strică din lipsă de apă și pier de sete!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Pentru ce am venit și nu era nimeni? Am chemat și nu era nimeni ca să răspundă? S‐a scurtat oare mâna mea încât nu poate răscumpăra, sau n‐am putere să izbăvesc? Iată eu cu mustrarea mea usuc marea, prefac râurile în pustie. Peștii lor se împut fiindcă nu e apă și mor de sete.

Isaia 50:2 Mawu Ofanana

Geneza 18:14

Te-ntreb: Îmi e, ceva, prea greu? Nu sunt Eu oare, Dumnezeu? Din nou, la anul, am să viu, Iar Sara va avea un fiu.”

2 Cronici 32:15

Să nu cumva să vă lăsați, De Ezechia, înșelați! Pentru că el nu va putea Ca izbăvire să vă dea. Din dumnezeii ce-i aveau Popoarele ce-n jur erau, Nici unul nu a reușit Poporul să-și fi izbăvit, Din mâna tuturor acei Care au fost părinții mei. Nici Dumnezeu nu va putea, A vă scăpa, din mâna mea!”

Psalmi 106:9

La Marea Roșie strigase Domnul, iar marea se uscase, Încât poporul a putut, Prin ea, în urmă, de-a trecut, Ca prin pustiu. El l-a scăpat,

Psalmi 107:33

El, în pustiu, poate preface Râuri. De-asemeni, poate face Izvoare de a fi secat, Ajungând un pământ uscat.

Exodul 14:21

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,

Exodul 14:29

În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.

Exodul 7:18

Se-mpute apa râului Și au să piară peștii lui, Iar Egiptenii au să fie, De greață prinși, când au să vie Ca să bea apă-nsângerată.”

Exodul 7:21

Iar pești-ndată au pierit. Râu-ncepuse să se-mpută, Nemaiputând a fi băută Apa ce se afla în el. În tot Egiptu-a fost la fel, Căci ale sale ape, toate, În sânge fost-au preschimbate.

Proverbe 1:24

Că v-am chemat necontenit; Voi, însă, v-ați împotrivit. Vă întind mâna, fără teamă, Dar nimeni nu mă ia în seamă,

Isaia 11:15

Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.

Isaia 19:5

Apele mării vor seca Și-atunci râul se va usca,

Isaia 23:11

Domnul Și-a-ntins, în largul zării, Brațul, spre necuprinsul mării, Iar împărați-au tremurat. Apoi, din cer, porunci a dat, Cerând să fie nimicite Cetățile-n Canaan zidite,

Isaia 36:20

Ce dumnezei ați auzit Că țările și-au izbăvit, Încât – acum – să credeți voi, Că Domnul vostru, mai apoi, Vă va scăpa din mâna mea Și izbăvire-o să vă dea Ca în Ierusalim să stați, În urmă, voi, netulburați?”

Isaia 41:28

Mă uit și nu e nimenea, În rândul lor, cari ar putea A proroci. Nu-i nimeni care Să Îmi răspundă la-ntrebare.

Isaia 42:15

Îndată, am să Mă pornesc, Dealuri și munți să pustiesc. Usuc toată verdeața lor, Iar apele ostroavelor, Am să le fac pământ uscat.

Isaia 43:16

Așa vorbește Domnul, care Croit-a un drum larg, pe mare Și o cărare-n ape cari Erau puternice și mari;

Isaia 44:27

Adâncului, Eu îi vorbesc: „Usucă-te!” – îi poruncesc – „Pentru că am găsit cu cale Ca să îți sec apele tale.”

Isaia 51:10

Ori nu ești Tu Acela care Ai uscat apele din mare Și o cărare ai făcut, Pe cari, să treacă au putut Răscumpărații Tăi apoi?

Isaia 54:6

Domnul a hotărât apoi, Ca să te cheme înapoi, Ca pe-o femeie părăsită A căre-i inimă-i zdrobită, Ca pe-o nevastă-n floarea vieții Din anii buni ai tinereții, Care fusese izgonită, Dar – înapoi – este primită. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 59:1

Nu-i scurtă mâna Domnului, Spre-a mântui. Urechea Lui Nu poate să fi asurzit Și să nu ne fi auzit.

Isaia 59:16

El, nici un om, nu mai găsește Și nimeni nu mai mijlocește. Atunci, cuprins e de mirare, Dar Îl ajută brațu-I tare. Neprihănirea Domnului Este, atunci, sprijinul Lui.

Isaia 63:13

Unde-i Cel ce-i călăuzea Prin valuri și îi conducea, Ca pe un cal, pe-un drum ales, Fără de pietre, pe un șes?”

Isaia 64:6

Toți am ajuns niște spurcați. Suntem cu toții, necurați. Despre-ale noastre fapte bune, Ajuns-am ca să putem spune Că sunt precum un strai mânjit. Ca frunzele ne-am ofilit Și de nelegiuiri apoi, Ca și de vânt duși suntem noi.

Isaia 65:12

Vă voi sorti ca să pieriți, Fiind de sabie loviți Și în genunchi aveți să stați Atunci când fi-veți judecați, Căci Eu sunt Cel cari am chemat, Însă voi nu M-ați ascultat. Eu sunt Cel care v-a vorbit, Dar să răspundeți n-ați voit, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea.”

Isaia 66:4

Tocmai de-aceea, Eu voi cere – Și-asupra lor Eu am să chem – Lucruri de care ei se tem Și-i voi lovi necruțător, Doar spre nefericirea lor. Nu au răspuns când i-am chemat; Când le-am vorbit, n-au ascultat, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea!”

Ieremia 14:9

De ce să fii Tu socotit Drept un viteaz încremenit Ce nu Se poate arăta Și nu ne poate ajuta? Dar totuși, ești cu noi mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu, Iar al Tău Nume, peste noi, Tu știi că e chemat apoi. De-aceea, nu ne părăsi! De-al Tău sprijin, nu ne lipsi!”

Ieremia 35:14

Cuvintele lui Ionadab – Cari este fiul lui Recab – De-ai săi feciori sunt ascultate Și până azi sunt respectate. Ei nu beau vin și-au împlinit Tot ceea ce le-a poruncit Acela cari le e părinte. Voi, însă, n-ați luat aminte La ceea ce v-am învățat, Pentru că nu M-ați ascultat Nici când devreme v-am vorbit, Nici când târziu v-am amintit Cuvintele de mai ‘nainte. N-ați vrut ca să luați aminte Și astfel nu M-ați ascultat!

Ieremia 35:15

Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!

Ieremia 5:1

„Ierusalimu-l cercetați: Uitați-vă și căutați Ca să aflați dacă, cumva, Se mai găsește cineva Cari binele să-l făptuiască Și cari să se călăuzească După ce e adevărat, Și-atuncea, Eu voi fi cruțat Ierusalimul, de îndată.

Ieremia 7:13

„Acum, pentru că am văzut Ce fel de fapte ați făcut, Pentru că nu ați auzit De câte ori Eu v-am vorbit Și pentru că n-ați ascultat În clipa-n care v-am chemat,

Ieremia 7:27

Și chiar dacă, poporului, Aceste toate-ai să le spui, N-o să te-asculte niciodat’. De strigi, să fii încredințat Că n-are a-ți răspunde el.

Ieremia 8:6

Căci Eu sunt cu luare-aminte Și-aud dar, ale lor cuvinte. Cum trebuie, ei nu vorbesc, Iar când fac rău, nu se căiesc. Nimănui, rău, nu i-a părut Și nu se-ntreabă: „Ce-am făcut?” Nu sunt, deloc, neliniștiți, Ci își încep, nestingheriți, Necontenita alergare, Asemenea calului care Se-aruncă-n luptă, ne-ncetat.

Daniel 3:15

Acum fiți gata, pregătiți, Și-n clipa-n care auziți Al instrumentelor semnal, Glasul de trâmbiți, de caval Sau de cimpoi ori de ghitare, Ori cel ce alăuta-l are Și sunetul ce va avea Psaltirea-n urmă să îl dea, Jos, la pământ, să v-aruncați Și-ndată să vă închinați Chipului care l-ați văzut, Că eu din aur l-am făcut. Dacă n-o să vă închinați, În flăcări fi-veți aruncați, În mijlocul cuptorului!”

Daniel 3:29

Iată acum, ce porunci vreau, Pentru al meu popor, să dau: Toți oamenii care-au să fie În a mea-ntinsă-mpărăție – Indiferent de limba lor, De al lor neam sau de popor – Dacă vor cuteza, cumva, De rău de a grăi ceva De Dumnezeul Cel pe care Șadrac, cu Abed-Nego-L are Și cu Meșac, voiesc să știe Că vor simți a mea mânie. Nu vor scăpa nepedepsiți Oameni-acei nesocotiți, Ci fiți cu toți încredințați Că în bucăți vor fi tăiați, Iar a lor casă, de îndată, Are să fie dărâmată, Căci nu-i alt Domn să izbutească, Asemeni Lui, să izbăvească.”

Daniel 6:20

Cu un glas plâns, el l-a strigat Pe Daniel și-a cuvântat: „Hei, Daniele! Trăiești, oare, Tu, cari slujești fără-ncetare La Dumnezeul cerului? Putut-a, oare, brațul Lui, Să-nchidă gura leilor Scăpându-l pe-al Său slujitor?”

Daniel 6:27

El este Cel cari izbăvește! El este Cel cari mântuiește! Minuni și semne – cum Îi place – În cer și pe pământ, El face! Prin brațul Său, l-a izbăvit Pe Daniel, când s-a găsit Închis în groapa leilor. El l-a scăpat din gheara lor!”

Osea 11:2

Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.

Osea 11:7

Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.

Nahum 1:4

El mustră marea și-o usucă, Face ca apa să se ducă Din râuri și le seacă-astfel. Basanul și-ntregul Carmel Tânjesc, iar floarea cea vestită – Cea din Liban – e veștejită.

Habacuc 3:8

Pe râuri, s-o fi arătat Domnul că este mâniat? În contra râurilor, oare, Se-aprinde-a Ta mânie mare? Sau împotriva mării vine Marea urgie, de la Tine, Încât Tu ai încălecat Pe ai Tăi cai și Te-ai urcat În carul Tău biruitor?

Numeri 11:23

Domnu-a răspuns și-a întrebat: „Doar nu cumva, s-o fi scurtat Mâna lui Dumnezeu? Ce crezi? Iată, acuma, ai să vezi De se-mplinește ce ți-am spus.”

Marcu 4:39

Învățătorul S-a sculat Și vânturile le-a certat, Iar mării, aspru, i-a vorbit: „Taci! Fără gură!” S-au oprit – Îndată – valuri, vântul tare, Coborând liniștea, pe mare.

Ioan 1:11

L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.

Ioan 3:19

Aflați că astă judecată Șade în faptul că odată Ce peste lume-a răsărit Lumina, oameni-au iubit Bezna, mai mult decât lumina, Crezând că ea le-ascunde vina, Cu mantia tenebrelor, Rele fiind faptele lor.

Iosua 3:16

Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.