Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 5:8 - Biblia în versuri 2014

8 Cei cari de pofte – prinși – se lasă Și-nșiră casă lângă casă, Lipind ogor lângă ogor – Sporind mereu averea lor În mijlocul țării – să știe Că vai de ei are să fie!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Vai de voi, cei care înșirați casă după casă și adăugați teren lângă teren, până nu mai rămâne loc, și trăiți singuri în țară!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Vai de voi, cei care construiți casă după casă și uniți terenuri agricole, până nu mai rămâne loc, ca să trăiți singuri în țară.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Vai de cei care adaugă casă la casă, de cei care alătură câmp lângă câmp până la capătul ținutului! Voi veți locui singuri în mijlocul țării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Vai de cei ce înșiră casă lângă casă și lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc și locuiesc în mijlocul țării!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Vai de cei ce înșiră casă lângă casă, lipesc câmp de câmp până nu mai este loc și locuiți singuri în mijlocul țării!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 5:8
14 Mawu Ofanana  

Drept locuințe, a avut Cetățile ce-s nimicite Și numai case părăsite, Urmând să fie dărâmate.


De lăcomia lui cea mare, Nimic nu scapă; însă nu-i Veșnică bunăstarea lui.


Celui avar câștigu-i place, Și-n casă tulburare face; Dar cel cari mita o urăște, Acela viață dobândește.


Îmi zise: „Fiu al omului, Iată că despre ai tăi frați, Cari în robie sunt aflați Și de asemenea la fel, Despre toți cei din Israel, Oamenii din Ierusalim Așa vorbesc mereu: „Noi știm Că ei, de Domnul, sunt departe. De-aceea, noi doar avem parte De astă țară minunată, Ce-n stăpânire ne-a fost dată!…”


Îmi zise: „Fiu al omului, Aceia care se vădesc Că în ruine locuiesc, În țară-acum, în Israel, Au cuvântat în acest fel: „Singur Avram s-a dovedit, Însă o țară-a moștenit. Dar noi, așa precum vedem, În număr, mulți – acum – suntem, Iar astă țară minunată, În stăpânire ne-a fost dată!”


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.


Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.


Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.


Batjocură a tuturor N-au să ajungă, sau făcuți De râs, de pomină știuți? Căci se va spune despre ei: „Vai o să fie de acei Care adună, vrând a ține Ceea ce nu le aparține! Dar până când vor fi lăsați, În datorii, împovărați?


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa