Isaia 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Via Domnului Oștirilor este Casa lui Israel, iar bărbații lui Iuda sunt grădina în care Își găsea plăcerea. El Se aștepta la judecată dreaptă, și iată că are loc vărsare de sânge; Se aștepta la dreptate, dar iată că se aude strigăt de durere.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Via lui Iahve care este Dumnezeul Armatelor, îi reprezintă pe urmașii lui Israel; iar bărbații din (teritoriul numit) Iuda sunt grădina satisfacțiilor Sale. El aștepta să fie făcută (o) judecată corectă; dar a văzut vărsare de sânge. Credea că va fi promovată dreptatea; dar a auzit strigăt de durere.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Căci via Domnului Sabaót este casa lui Israél și cei din Iúda, plantația lui preferată. Se aștepta judecată, și, iată, vărsare de sânge; dreptate, și, iată, strigăte!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare!

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Căci via Domnului oștirilor este casa lui Israel și bărbații lui Iuda sadul desfătării lui. Și el aștepta judecată și iată vărsare de sânge; dreptate și iată un strigăt.

Isaia 5:7 Mawu Ofanana

Geneza 4:10

„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău, De sângele trupului său Strigă la Mine din pământ? De ce nu scoți nici un cuvânt?!

2 Samuel 7:10

Un loc anume, am dat Eu, Pentru întreg poporul Meu. În locu-acela, l-am sădit, Căci Eu – acolo – am dorit, Netulburat, ca să trăiască, Și nimeni să nu-l necăjească, Așa cum țineți bine minte, Că se-ntâmpla, mai înainte,

Iov 34:28

Să urce al săracului, Glas, înaintea Domnului – Atenția I-au îndreptat Spre cel nenorocit, aflat

Psalmi 147:11

Domnul iubește pe acel Cari teamă va avea de El, Punând toată nădejdea lui În bunătatea Domnului.

Psalmi 149:4

Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.

Psalmi 80:15

Să ocrotești, necontenit, Ceea ce dreapta Ți-a sădit, Și pe fecioru-ales de Tine!

Exodul 3:7

Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.

Proverbe 21:13

Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.

Qohelet 4:1

Apoi, privit-am cu-ntristare La asuprirea de sub soare; Și iată, toți cei apăsați Sunt cu obraji-nlăcrimați. Nimeni, pe oamenii acei, Nu-i mângâie. Lăsați sunt ei, Pradă asupritorilor, Supuși ai silniciei lor.

Кынтаря кынтэрилор 7:6

Privesc la tine, fascinat: Frumoasă ești, cu-adevărat, Iubita mea! Ești ne-ntrecută Și ești atâta de plăcută, În sânul desfătărilor!

Isaia 1:21

Vai, de cetatea cea frumoasă, Ce se vădise credincioasă, Căci a ajuns, curvă, să fie! Ea a avut credincioșie. Dreptatea locuia în ea Și judecăți bune avea. Acum, s-a stins a ei lumină, Căci ea, de ucigași, e plină!

Isaia 1:6

Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.

Isaia 27:2

În ziua ‘ceea, să cântați, Iar cântecul ce-l înălțați, Cântat va trebui să fie, Pentru cea mai aleasă vie. Iată cuvintele pe care O să le puneți în cântare:

Isaia 3:14

Atunci când Domnul Se arată, El va intra la judecată Cu cei mari ai poporului, Precum și cu bătrânii lui: „Voi ați mâncat via și – iată – Prada de la sărac luată În casa voastră se găsește!

Isaia 3:15

Dar cine vă îngăduiește, Pe-al Meu popor, să îl călcați Și pe săraci să-i apăsați?” – A-ntrebat Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.

Isaia 3:17

Domnul o să le pleșuvească Și o să le descoperească Rușinea-n fața tuturor.”

Isaia 30:12

De-aceea, Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are, În acest fel a cuvântat: „Pentru că voi ați lepădat Acest cuvânt și am văzut Că-n vicleșug v-ați încrezut Și-n silnicie – căci voiți, Sprijin, în ele, să găsiți –

Isaia 46:12

Oameni cu inima vădită Precum că este împietrită! Voi – cei de pe cuprinsul firi, Potrivnici ai neprihănirii – La Mine, seama, să luați Și-al Meu cuvânt să-l ascultați!

Isaia 5:2

Întâi – pământul – l-a săpat; De pietre-apoi, l-a curățat Și-n urmă vițele-a sădit. Un turn – în mijloc – a zidit Și un teasc mare a săpat. Când a sfârșit, a așteptat Ca strugurii rodiți de vie, Mereu, doar struguri buni să fie. Dar via Lui, când a crescut, Struguri sălbatici a făcut.

Isaia 59:13

Noi, vinovați, de la-nceput, Față de Domnul, ne-am făcut. Necredincioși ne-am dovedit, Pentru că noi L-am părăsit Pe-Acela care e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu. Cu apăsare am vorbit Și răzvrătire am vădit. Numai cuvinte mincinoase, Din al nost’ cuget, au fost scoase.

Isaia 59:14

În felu-acesta, izbăvirea Ne-a părăsit, iar mântuirea, Pe al nost’ plai, n-a mai venit, Ci ne-a uitat. S-a poticnit Și adevărul în piață, Iar a neprihănirii față N-am mai putut a o vedea, Căci prea departe se găsea.

Isaia 59:4

Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.

Isaia 62:5

Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”

Ieremia 12:10

Păstorii vin, în număr mare, Și-Mi pustiesc via pe care Eu am sădit-o. Au călcat Ogorul Meu cel minunat – Cel care Îmi era plăcut – Și-ntr-un pustiu l-au prefăcut.

Ieremia 24:2

Smochine fost-au, așadar, Pus, în coșurile-acele. Astfel, într-unul dintre ele, Eu am văzut că s-au aflat Smochine bune de mâncat, Însă în celălalt erau Smochine ce nu se puteau Mânca deloc, pentru că ele, Cu toate erau foarte rele.

Ieremia 50:46

De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.”

Езекиел 22:29

Poporul s-a ticăloșit Căci se dedă la silnicie. Astfel ajuns-a să se ție Doar de furat; se repezește, Pe cel sărac și-l asuprește. Străinul, între ei aflat, E în picioare-apoi, călcat, Chiar de se vede, negreșit, Că omul e nedreptățit!

Osea 10:1

„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.

Miheia 6:12

Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor,

Miheia 6:8

„Deci omule, tu ai aflat – Pentru că ți s-a arătat – Ce este bine, de făcut. Și ce altceva ți-a cerut Domnul, decât să împlinești Dreptatea, mila s-o iubești, Umblând smerit apoi, mereu, Față de al tău Dumnezeu?”

Habacuc 1:3

De ce îngădui să văd eu, Nelegiuirea, tot mereu? De ce Te uiți la nedreptate, La relele ce-s adunate? Cuprinsă e întreaga fire, De silnicii și asuprire. Certuri se nasc și izbucnesc Gâlcevi ce nu se mai sfârșesc.

Țefania 3:17

Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.

Matei 23:23

Pe scaun. Vai, acelor cari Sunt Farisei și cărturari! Fățarnici ce sunteți! Voi știți Ce zeciuială să plătiți Din izmă, chimen și mărar. Bune-s aceste lucruri, dar E prea puțin ceea ce dați, Când, nefăcute, voi lăsați Lucruri cu mult mai însemnate, Înscrise-n Lege. De uitate Sunt ele, am să îndrăznesc, Din nou, să vi le amintesc: Dreptatea, mila și apoi Credincioșia. Iată, voi, Aceste lucruri să păziți Și nu uitați să le-mpliniți!

Luca 18:7

Deci, Dumnezeu, aleșilor, Cari zi și noapte – necurmat – Strigă la El, neîncetat, Credeți că nu o să le facă Dreptate, cum cer ei, chiar dacă Pare, acum, că zăbovește?

Ioan 15:2

El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.

Deuteronom 15:9

Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.

Iacov 5:4

Nu i-ați plătit pe lucrători, Care-au trudit la secerat, Pe-al vost’ ogor: i-ați înșelat Când fost-a vorba de plătit. Această plată, negreșit, În contra voastră, strigă-acum. Pedeapsa voastră e pe drum. Iată, Domnul oștirilor – Plânsul secerătorilor – Din cortul Său, l-a auzit.