Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 5:11 - Biblia în versuri 2014

11 Vai de cei care se trezesc În zori de zi și se pornesc Să caute – fără-ncetare – Doar băuturi amețitoare! Vai de cei cari, până târziu, Cu vin, să se-nfierbânte, știu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Vai de cei ce se scoală dimineața ca să alerge după băutură și de cei ce stau până noaptea târziu ca să se înfierbânte de vin.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Vai de cei care se trezesc dimineața devreme ca să alerge după băutură (alcoolică)! Vai de cei care stau până noaptea târziu, ca să se înfierbânte bând vin!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Vai de cei care se scoală dis-de-dimineață și aleargă după băutură tare, de cei care întârzie până după căderea serii, înfierbântați de vin!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Vai de cei ce dis-de-dimineață aleargă după băuturi amețitoare și șed până noaptea târziu și se înfierbântă de vin!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Vai de cei ce se scoală de dimineață și aleargă după băutură tare; care zăbovesc până noaptea, până îi înfierbântă vinul!

Onani mutuwo Koperani




Isaia 5:11
21 Mawu Ofanana  

Iată că am îmbătrânit. Optzeci de ani am împlinit. Ce crezi că-aș face pentru tine? Mai știu eu ce e rău sau bine? Ce gust ar mai putea avea Mâncarea, băutura mea? Mai pot ca să ascult eu, oare – Acuma – plin de încântare, Cântecul cântăreților, Sau glasul cântărețelor? De ce să vin la tine-n țară? Să-ți fiu, mereu, doar o povară?


Vinul batjocură stârnește, Iar gălăgia o-ntețește – La un ospăț sau la chef mare – Doar băutura ce e tare. Cel ce se-mbată, pot a spune Că, e lipsit de-nțelepciune.


Însă pe urmă ai să-l simți Că are ai șarpelui zimți Și-nțeapă ca un basilic, Iar tu nu poți să faci nimic.


Dar iată-n schimb, voi ce faceți: E – peste tot – doar veselie Și strigăte de bucurie! În orice loc, se taie oi Și se înjunghie mulți boi. Ospețe mari, oamenii țin. Carne mănâncă și beau vin, Spunându-și unul altuia: „Hai să mâncăm cât vom putea Și să bem vin – cât mai trăim – Pentru că mâine-o să murim!”


Nu se mai cântă când se bea Vinul cel bun. Aceia cari Băut-au doar băuturi tari, Nu le mai beau, căci li se pare – Acum – că ele sunt amare.


Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!


Cununa ‘ceea îngâmfată, Din Efraim, va fi luată Și spulberată în picioare,


Vai de cei care sunt văzuți Tari și puternici că se țin Când trebuie ca să bea vin Și sunt viteji – nespus de mari – Amestecând băuturi tari!


„Veniți” – zic ei – „vom căuta Vin mult și ne vom îmbăta, Căci vom găsi băuturi cari Amețitoare sunt și tari! Mâine, așa precum ne place, La fel ca astăzi noi vom face, Ba – dacă vrem – vom căuta Ca și mai rău a ne purta!”


Vai de cel care o să-i dea, Aproapelui său, ca să bea! Vai are-a fi de tine – vai! – Când băuturi spumoase-i dai Aproapelui, să-l amețești Ca goliciunea să-i zărești!


Precum e cel semeț sau beat, Neliniștiți s-au arătat Cei mândri, căci gurile lor, Spre locuința morților, Necontenit, se tot lărgesc. Nesățioși se dovedesc, Precum e moartea, căci ar vrea Să strângă – dacă ar putea – Popoarele neamurilor.


La voi înșivă să vegheați Și, ne-ncetat, seama luați, Să țineți inimile treze, Să nu vi se îngreuneze De mult prea multă îmbuibare, De băutură și mâncare, De grijile vieții aceste, Ca nu cumva, fără de veste, Să vină acea zi apoi, Să năvălească peste voi.


Frumos, ca-n timpul zilei, noi Trebuie să trăim apoi, Nu doar în chefuri și-n beții, În fapte rele și curvii, În certuri, pizmă și rușine.


Hoți, sau cu patimi de beție, Ori lacomi și defăimători, Sau hrăpăreți și-asupritori, Să poată ca să moștenească Împărăția cea cerească – Pe care-o are Dumnezeu – Spre a o stăpâni, mereu.


Acestea toate sunt urmate Și de beții, de pizmă mare, Ucidere și îmbuibare Și-apoi, de lucrurile-acele Ce sunt asemenea cu ele.


Abigail l-a părăsit, Pe David și a revenit La casa lui Nabal, de-ndat’, Tocmai atunci când el a dat O masă celor ce-l slujesc – Ca un ospăț împărătesc. Vesel, Nabal se dovedea, Căci băutura-l amețea. Abigail, nimic, nu-i spuse, Despre tot ceea ce făcuse.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa