Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 49:13 - Biblia în versuri 2014

13 Te bucură tu, cerule! Fii vesel tu, pământule! Cu bucurie să săltați Voi, munților, și să strigați! Căci Domnul e îndurător Și-Și mângâie al Său popor. El are milă de cei care, Nenorociți, poporu-i are.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Strigați de bucurie, ceruri! Bucură-te, pământ! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul Și-a mângâiat poporul și va avea îndurare față de cei asupriți ai Săi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cer, strigă de bucurie! Pământ, bucură-te! Munți, chiuiți de bucurie – pentru că Iahve Și-a consolat poporul și va avea bunătate față de ai Săi care sunt afectați de durere!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Strigați de bucurie, cerurilor, bucură-te, pământule, și tresăltați de bucurie, munților, pentru că Domnul îl mângâie pe poporul său și se îndură de sărmanii lui!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său și are milă de nenorociții Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Chiuiți ceruri și bucură‐te, pământule și izbucniți în cântări, munților. Căci Domnul a mângăiat pe poporul său și va avea milă de cei strâmtorați ai săi.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 49:13
32 Mawu Ofanana  

În ceruri, fie bucurie, Iar pe pământ, doar veselie! Seama luați, căci se vestește Precum că Domnu-mpărățește!


Dealuri și munți, pomi roditori, Precum și cedri foșnitori, Pe Dumnezeu, să căutați – Necontenit – să-L lăudați!


Toate pășunile apoi, Pline-s de turmele de oi, Iar văile sunt îmbrăcate Cu grânele îmbelșugate. Toate strigă de bucurie, Căci toate-Ți cântă slavă Ție.


Să-L laude pe Domnul Sfânt Și marea și acest pământ – Cu tot ce mișună pe ele – Precum și cerul plin de stele.


Înalță iar, a mea mărire! Întoarce Doamne-a Ta privire Spre mine, căci doresc a-Ți cere Ca să îmi dărui mângâiere.


Puternic, al Tău braț se-arată. Dreapta Îți este înălțată, Iar mâna Ta e întărită.


În acea zi, vei zice: „Eu Te laud Doamne, tot mereu, Pentru că fost-ai supărat, Însă acum ne-ai mângâiat! Mânia Ta s-a potolit Și izbăvire am primit!”


Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,


Vă bucurați voi ceruri, toate, Căci Domnul, să lucreze, poate! Să răsunați de veselie, Adâncuri și cu bucurie Să chiuiți voi, munților, Precum și voi, pădurilor! Căci Domnul l-a răscumpărat, Pe Iacov. El Și-a arătat, Slava cea mare în ăst fel, Peste întregul Israel.


Grabnic, din Babilon, ieșiți! Iute, de la Haldei, fugiți! Apoi, din trâmbițe sunați Și tuturor de veste dați, Pe fața-ntregului pământ. Spuneți la toți: „Domnul Cel Sfânt, De al său rob, S-a îndurat! Pe Iacov, l-a răscumpărat!


Sionul zis-a: „Negreșit, De Domnul fost-am părăsit, Căci Domnul este mâniat Și-acum pare că m-a uitat!”


Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,


Tot astfel, Domnul milă-arată Și de Sion, pentru că iată Că mângâie, cu mâna Lui, Ruinele Sionului. Pustiu-n Rai îl va preface Și o grădină El va face Dintr-un pământ ce-i însetat Fiind de arșiță uscat. Acolo, numai veselie Va fi, mereu, și bucurie. Cântări de laudă, numai, Și mulțumiri vor fi în Rai.


Dărâmăturilor, strigați, Căci în Ierusalim v-aflați, Iar Domnul e îndurător Și mângâie al Său popor. Iar tu, Ierusalime, iată, Vei fi răscumpărat, de-ndată.


„Câteva clipe te-am lăsat, Dar te primesc ‘napoi, de-ndat’, Cu mare dragoste, să știi.


Cuprins fusesem de mânii Care, în suflet, Mi-au pătruns. O clipă, Fața Mi-am ascuns Atunci, de tine. Află dar Că Mă îndur – de tine – iar, Și-a Mea iubire o să ție De-acum și până-n veșnicie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit, Căci e al tău ocrotitor Și-ți este Răscumpărător.


Da, veți ieși cu bucurie. Pacea, cu voi, are să fie. Dealuri și munți, ‘naintea ta, Cu veselie vor cânta, Iar toți copacii din câmpie, Din palme bat, cu bucurie.


Fetele lor, cu bucurie, La joc, atuncea, au să vie. De-asemenea, tinerii lor – Dar și bătrânii din popor – Au să se bucure, în pace. În bucurie, voi preface Jalea, căci bunătatea Mea, Atuncea îi va mângâia, Dând bucurie, tuturor, După necazurile lor.


Atuncea, tot acest pământ – Și cerurile câte sânt, Alăturea cu toate cele Care se vor afla pe ele – Asupra lui, cu bucurie, Striga-vor și cu veselie Nespusă, pentru că zăresc Din miazănoapte cum sosesc, Grăbiți, pustiitorii lui, După cuvântul Domnului.”


De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Atunci când o să fie, În țară, mare bucurie, Te voi preface-ntr-un pustiu!


Și între îngeri, o să fie Cu mult mai multă bucurie – În cer – dacă, de-aici, de jos, Se pocăiește-un păcătos.”


Dar, numai bunul Dumnezeu, Care îi mângâie, mereu, Pe cei smeriți, ne-a mângâiat, Atunci când Tit s-a-nfățișat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa