Isaia 49:12 - Biblia în versuri 201412 Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească12 Iată-i venind de departe: unii din nord, unii din vest, iar alții din regiunea Syene“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201812 Priviți-i venind de la mare depărtare: unii dinspre Nord, alții dinspre Est, iar alții dinspre teritoriul numit Siene.» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202012 Iată-i, vin de departe! Iată-i, unii [vin] de la nord și de la vest, iar alții din țara Siním!”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu12 Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte și de la apus, iar alții din țara Sinim. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193112 Iată, aceștia vor veni de departe: și iată aceștia de la miazănoapte și de la apus și aceștia din țara Sinim! Onani mutuwo |
Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”
N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.
Aceia cari departe sânt, Veni-vor și la Templul sfânt Al Domnului, au să muncească. Toate au să se împlinească Și veți pricepe, mai apoi, Că Domnul oștilor, la voi, Pe mine – iată – m-a trimis, Ca să vă spun tot ce v-am zis. Lucrul pe care l-am vestit O să se-ntâmple – negreșit – Dacă veți asculta, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”
După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.