Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 48:8 - Biblia în versuri 2014

8 N-ai auzit, nu le-ai știut; Urechi deschise n-ai avut – Odinioară – să ții minte Și să le știi mai dinainte. Eu am știut că – ne-ndoios – Te dovedești necredincios, Căci de la naștere-ai primit Tu, numele de răzvrătit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai cunoscut și nici atunci, demult, urechea nu ți-a fost deschisă să le auzi. Căci am știut că sigur te vei purta cu necredincioșie și că, încă din pântec, ai fost numit răzvrătit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Nu, nu le-ai auzit și nici nu le-ai cunoscut – pentru că urechea ta nu mai este demult deschisă. Eu am știut că nu vei fi consecvent în comportamentul tău corect și că încă de la naștere ai fost numit neascultător.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai știut și odinioară nu-ți era deschisă urechea; căci eu știam că ești viclean și ți se spune rebel încă din sânul matern.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai știut și nici nu-ți era deschisă odinioară urechea la ele, căci știam că ai să fii necredincios și că din naștere ai fost numit răzvrătit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Da, n‐ai auzit, nici n‐ai știut, nici nu ți s‐a deschis urechea de demult; căci știam că totdeauna te vei purta cu necredincioșie și din pântece te‐ai numit neascultător.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 48:8
33 Mawu Ofanana  

Iată că jertfe nu dorești, Dar de mâncare nu voiești, Ci doar atât că m-ai împuns Și-urechile mi le-ai străpuns. Nu ceri nici ardere de tot, Nici jertfe care se socot Daruri a fi de mulțumire, Pentru a face ispășire.


Prea bine știu că m-am născut În făr’de legi și sunt făcut, De a mea mamă, în păcat.


Încă din pântec, negreșit, Cei răi, stricați, s-au dovedit. Din pântece când se ivesc, Cei mincinoși se rătăcesc.


Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.


Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.


Pustiitorule, îți vine Timpul când fi-va vai de tine, Chiar dacă n-ai fost pustiit Și încă n-ai fost jefuit Tu, cel care te dovedești Precum că știi să jefuiești. Când îți vei duce la-mplinire Lucrarea ta de pustiire, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii la rându-ți pustiit. După ce ai să isprăvești Ce-ai început să jefuiești, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii tu însuți jefuit.”


De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”


Fiți oameni și luați aminte! Țineți, aceste lucruri, minte! Hei, păcătoșilor, și voi Veniți-vă în fire-apoi!”


Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.


Știind că tu ești împietrit, Că ai grumazul întărit – Ca fierul – și de bună seamă, Îți este fruntea de aramă,


Ele – acum – vor prinde viață: Acum, în vremile de față, Căci nu fac parte din trecut. Tu, până azi, nu ai știut De ele, ca să spui apoi: „Demult le cunoșteam și noi”.


Urechea Mea, de Dumnezeu, A fost deschisă și-atunci Eu Nu M-am împotrivit apoi, Și nici nu M-am tras înapoi,


De cine, voi toți – la un loc – Credeți dar, că vă bateți joc? În contra cui, deschideți voi Gura, scoțând limba apoi? Nu sunteți voi, feciorii lui, Adică ai păcatului? Nu sunteți o sămânță care Obârșia-n minciună-și are?


Dar cum necredincioase sânt Femeile, iubitului, La fel I-ați fost voi, Domnului, Pentru că te-ai purtat la fel, Tu, casă a lui Israel!”


Casa lui Iuda și la fel, Casa ce-o are Israel Necredincioase s-au vădit Față de Mine, negreșit.”


„Ascultă dar, și ia aminte Poporule, care n-ai minte Și n-ai nici inimă, lipsit De văz și-auz deși-i vădit Că ai urechi, neîndoios, Și ochi, dar nu-ți sunt de folos!


„Cui trebuie să îi vorbesc? Pe cine, martor, să-l găsesc?” Urechea lor surdă se-arată, Căci împrejur nu e tăiată. În stare nu-s să ia aminte, Iar ale Domnului cuvinte Sunt o ocară pentru ei, Pentru toți oamenii acei.


Întreg poporul – negreșit – Necredincios s-a dovedit Față de Domnul. Au avut Copii, care li s-au născut Doar din curvie. Sunt sortiți – Cu-averi cu tot – a fi-nghițiți De-o lună nouă. Să luați


Însă așa cum am văzut, Ei, legământul, l-au călcat. Felul în care s-au purtat E cel al omului de rând. De-aceea ei – atuncea când În felu-acesta s-au purtat – Necredincioși s-au arătat, Față de Domnul lor. Priviți!


Străinii, vlaga, i-o mănâncă Dar el nu își dă seama, încă. Vin bătrânețile și teama, Însă el tot nu își dă seama.


Iuda, și el – neîndoios – S-a arătat necredincios. Iată, în Iuda, printre voi – Și în Ierusalim apoi, Așa cum bine e știut – O urâciune s-a făcut, Fiindcă Iuda a spurcat Ceea ce fost-a închinat Doar Domnului – ce se vădește Precum că Domnul mult iubește – Luând pe fiica cea pe care Un dumnezeu străin o are.


Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.


Am să-Mi ascund Fața, de ei, Căci au slujit alți dumnezei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa