Isaia 48:8 - Biblia în versuri 20148 N-ai auzit, nu le-ai știut; Urechi deschise n-ai avut – Odinioară – să ții minte Și să le știi mai dinainte. Eu am știut că – ne-ndoios – Te dovedești necredincios, Căci de la naștere-ai primit Tu, numele de răzvrătit. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai cunoscut și nici atunci, demult, urechea nu ți-a fost deschisă să le auzi. Căci am știut că sigur te vei purta cu necredincioșie și că, încă din pântec, ai fost numit răzvrătit. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20188 Nu, nu le-ai auzit și nici nu le-ai cunoscut – pentru că urechea ta nu mai este demult deschisă. Eu am știut că nu vei fi consecvent în comportamentul tău corect și că încă de la naștere ai fost numit neascultător. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20208 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai știut și odinioară nu-ți era deschisă urechea; căci eu știam că ești viclean și ți se spune rebel încă din sânul matern. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Nici nu le-ai auzit, nici nu le-ai știut și nici nu-ți era deschisă odinioară urechea la ele, căci știam că ai să fii necredincios și că din naștere ai fost numit răzvrătit. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19318 Da, n‐ai auzit, nici n‐ai știut, nici nu ți s‐a deschis urechea de demult; căci știam că totdeauna te vei purta cu necredincioșie și din pântece te‐ai numit neascultător. Onani mutuwo |
Pustiitorule, îți vine Timpul când fi-va vai de tine, Chiar dacă n-ai fost pustiit Și încă n-ai fost jefuit Tu, cel care te dovedești Precum că știi să jefuiești. Când îți vei duce la-mplinire Lucrarea ta de pustiire, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii la rându-ți pustiit. După ce ai să isprăvești Ce-ai început să jefuiești, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii tu însuți jefuit.”
Iuda, și el – neîndoios – S-a arătat necredincios. Iată, în Iuda, printre voi – Și în Ierusalim apoi, Așa cum bine e știut – O urâciune s-a făcut, Fiindcă Iuda a spurcat Ceea ce fost-a închinat Doar Domnului – ce se vădește Precum că Domnul mult iubește – Luând pe fiica cea pe care Un dumnezeu străin o are.
Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.
Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.