Isaia 48:2 - Biblia în versuri 2014

² De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² chiar dacă vă numiți pe voi înșivă după sfânta cetate și vă sprijiniți pe Dumnezeul lui Israel, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² chiar dacă vă numiți cu numele sfântului oraș și vă bazați pe Dumnezeul lui Israel al cărui nume este Iahve, Dumnezeul Armatelor!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Căci ei își au numele de la cetatea sfântă și se sprijină pe Dumnezeul lui Israél: Domnul Sabaót este numele lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Căci ei își trag numele de la cetatea sfântă și se bizuiesc pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este Domnul oștirilor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Căci ei sunt numiți după cetatea sfântă și se reazemă pe Dumnezeul lui Israel: Domnul oștirilor este numele lui.

Isaia 48:2 Mawu Ofanana

Neemia 11:1

În urmă, toți aceia cari, Peste popor erau mai mari, S-au hotărât – de-asemenea – Ca la Ierusalim să stea. Dar ceilalți oameni, din popor, Și-au tras la sorți aleșii lor – Unul din zece – cari avea Ca la Ierusalim să stea. Cei cari, la sorți, nu au ieșit, În alte părți au locuit.

Neemia 11:18

Leviții care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, La două sute se-arătară, La care se adăugară Optzeci și patru inși, de-ndat’.

Psalmi 48:1

Mare e Domnul, ne-ncetat. Mereu El este lăudat De cei care-n cetate sânt, Aflați pe muntele Său sfânt

Psalmi 87:3

Despre Sion când s-a vorbit – Despre-a lui Dumnezeu cetate – S-au spus doar lucruri minunate, Pline de slavă. Când vorbesc,

Isaia 10:20

În ziua ‘ceea, rămășița Lui Israel, precum și vița Lui Iacov, nu vor mai avea Sprijin în cel ce le lovea, Ci al lor sprijin va fi Cel Cari Sfânt îi e lui Israel, Căci Domnul, doar, are să fie Nădejdea lor, pentru vecie.

Isaia 47:4

„Al nostru Răscumpărător Se cheamă Domnul oștilor. Apoi, Sfântul lui Israel Mai e numit, în lume, El.”

Isaia 51:13

Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?

Isaia 51:15

Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Eu fac să urle, tot mereu, Pe mare, valuri înspumate, De al Meu vânt întărâtate. Numele Meu, răsunător, Este Domn al oștirilor.

Isaia 52:1

„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

Ieremia 10:16

Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”

Ieremia 21:2

„Să-ntrebi”– zise Pașhur apoi – „Pe Domnul nostru, pentru noi, Căci Nebucadențar – cel care, În Babilon e cel mai mare – Cu oaste mare, a pornit Și-n contra noastră a venit. Poate că Dumnezeu va face, Iar, o minune, s-avem pace, Căci îl va-ndepărta apoi, Cu toată oastea, de la noi.”

Ieremia 44:26

Deci după ce ați împlinit Ceea ce ați făgăduit, E timpul ca voi, cei aflați La Egipteni, să ascultați Cuvântul Domnului și-astfel Știință să aveți de El: „Iată că Domnul Dumnezeu Spusese: „Pe Numele Meu Vă jur acum, că niciodat’ Numele-Mi nu va fi chemat De oamenii lui Iuda care Sunt în Egipt. Nimeni nu are Să zică: „Viu este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”

Daniel 9:24

Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

Matei 27:53

De mulți, au fost, atunci, zăriți, Căci după ce au înviat, Ei, în cetate, au intrat.

Matei 4:5

Atunci, Satana L-a luat, Pe Templu, sus, L-a așezat – Pe streașină – și I-a vorbit:

Romani 2:17

„Tu, care te numești Iudeu, Care te rezemi, tot mereu, Pe Lege și, neîncetat, Cu Dumnezeu, te-ai lăudat,

Revelația 11:2

Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.

Revelația 21:2

Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.

Revelația 22:19

Iar dacă scoate-va ceva, Din astă carte, cineva, Și Dumnezeu – la rândul Lui – Are să-i scoată omului, Partea, de la al vieții pom, Precum și dreptu-acelui om, De la cetatea minunată, Sfântă, în carte, arătată.”

Judecători 17:13

Mica a zis: „Știu că, mereu, Bine-mi va face Dumnezeu, Pentru că, preot, l-am găsit Pe tânărul de neam Levit.”