Isaia 48:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Cu mâna Mea, am așternut Pământul. Ceruri am făcut, Cu dreapta Mea. Cum le-am chemat, Ele s-au și înfățișat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Mâna Mea a pus temeliile pământului și dreapta Mea a întins cerurile; când le chem, ele se înfățișează împreună.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Mâna Mea a pus temeliile pământului și dreapta Mea a desfășurat cerul. Când le chem, ele se prezintă împreună.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Mâna mea a pus temeliile pământului și dreapta mea a întins cerurile: eu le chem și ele se prezintă împreună.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Mâna Mea a întemeiat pământul și dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au și înfățișat îndată.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Da, mâna mea a întemeiat pământul și dreapta mea a întins cerurile: când le chem, se scoală împreună.

Isaia 48:13 Mawu Ofanana

Iov 37:18

Tu cerul, ca să îl întinzi Cum El l-a așternut, odată, Precum oglinda cea turnată?

Psalmi 102:25

Acest pământ – cum e știut – Tu, în vechime, l-ai făcut, Iar cerurile – negreșit – Mâinile Tale le-au urzit.

Psalmi 147:4

Domnul dă nume stelelor, Căci El știe numărul lor.

Exodul 20:11

Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.

Isaia 40:12

„Dar cine reușit-a, oare, Ca apele, să le măsoare? Sau cine o fi măsurat Cerul și-apoi a adunat Toată țărâna cea pe care Fața pământului o are, Iar în măsura-n care-o puse, Doar o treime se umpluse? Cine-a venit cu un cântar, Să cântărească munții? Dar, Cu cumpăna, cine-a venit, Când dealurile-a cântărit?

Isaia 40:21

Nu știți? Sau nu vi s-a făcut, De la-nceput, de cunoscut? Dar oare, nu ați auzit? Ori, niciodată, n-ați gândit Cum e pământu-ntemeiat?

Isaia 40:22

Iată, El este așezat, Mereu, deasupra cerului Ce este al pământului, Iar oamenii de pe pământ, În fața Lui, lăcuste, sânt. Cerul, l-a-ntins ca pe-o maramă Și l-a lățit – de bună seamă – Ca pe un cort, căci l-a gătit Să-i fie bun de locuit.

Isaia 40:26

„Priviți dar, către ceruri, voi! Spuneți acuma, ce credeți? Cine-a făcut, tot ce vedeți? Oștirile-nălțimilor Mergând după numărul lor, În șir, așa cum ați văzut, Pe ceruri, cine le-a făcut? Domnul e Cel care le cheamă, Pe nume și, de bună seamă, Nici una-n față-I nu lipsește, Căci tare, El se dovedește.”

Isaia 42:5

Așa vorbește Domnul – care A întocmit pământ și mare, A făcut ceruri câte sânt, Și le-a întins peste pământ – Acela care a făcut Ființele ce s-au văzut, Acela care-a dat suflare De viață, pentru fiecare:

Isaia 44:24

Cel care-ți este Făcător, Precum și Răscumpărător, Cel care a găsit cu cale – Din pântecele mamei tale – Să te-ntocmească, a vorbit: „Iată, Eu – Domnul – am zidit Aceste lucruri. Am întins Al cerurilor necuprins. Pământul l-am desfășurat. De-aceea-ntreb: S-a mai aflat, Asemeni Mie, cineva Să fi făcut așa ceva?

Isaia 45:12

Eu am făcut acest pământ Și oameni cari, pe el, sânt. Făcut-am ‘naltul cerului, Precum și toată oastea lui.

Isaia 45:18

Domnul, care e Făcător Al tuturor cerurilor, Acela care a-ntocmit Pământul și l-a întărit – Nu pentru a-l face-o pustie, Ci locuit voind să fie – În felu-acesta a vorbit: „Doar Eu sunt Domnul, negreșit, Și nu mai este nimenea Care să-Mi fie-asemenea!

Isaia 51:13

Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?

Ieremia 51:15

A Lui putere a putut, Pământul, să îl fi făcut. Cu-a Lui înțelepciune, iată, Lumea a fost întemeiată, Iar prin priceperile Lui, Întins-a-naltul cerului.

Romani 4:17

Așa precum s-a scris odată: „Te-am rânduit, ca tu să vii Și, pentru mulți, tată, să fii.” În fața Domnului, astfel, Tată al nostru, este el, Căci el, pe Domnul, L-a crezut Și, prin credință, a știut Că El, pe morți, îi înviază, Că-n fața Lui se-nfățișează Lucruri care nu au ființă, Venind după a Sa voință.