Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 47:9 - Biblia în versuri 2014

9 Aceste două lucruri, iată, Ți se vor întâmpla deodată: Și văduvă tu ai să fii, Dar și lipsită de copii. Cu toate te vei pomeni Că într-o zi îți vor veni. Ele-au să te lovească tare, Cu o putere foarte mare, În ciuda descântecelor Și a vrăjitoriilor Pe care le vei fi făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într-o singură zi. Pierderea copiilor și văduvia vor veni pe deplin asupra ta, în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale și a marii puteri a descântecelor tale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Amândouă aceste lucruri vor veni împotriva ta în același timp – într-o singură zi. Pierderea copiilor și văduvia vor veni în totalitate împotriva ta – în ciuda multelor tale vrăji și a marii forțe pe care o au descântecele tale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Însă vor veni asupra ta acestea două într-o clipă, într-o singură zi: pierderea copiilor și văduvia. Vor veni în plinătate asupra ta, în ciuda mulțimii vrăjitoriilor tale și a multelor tale descântece.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Dar amândouă acestea vor veni asupra ta într‐o clipă, într‐o singură zi: pierderea de copii și văduvia. Vor veni peste tine în plinătatea lor cu toată mulțimea farmecelor tale cu tot marele număr al descântecelor tale.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 47:9
26 Mawu Ofanana  

Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.


Copiii le vor fi loviți, Fiind – sub ochii lor – zdrobiți. Casele fi-vor jefuite, Iar soațele lor, necinstite.


Mulți călăreți, eu am zărit, Doi câte doi cum au venit.” Apoi, străjerul a luat Cuvântul iar, și a strigat: „Iată acuma, am văzut Că Babilonul a căzut! Toate icoanele-s sfărmate Ș, la pământ sunt aruncate!”


Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.


Aceea care – s-a văzut – Șapte feciori că a născut, Iată, tânjește ne-ncetat Și își dă sufletul, de-ndat’. Deși încă e ziuă mare, Pe cer apune al ei soare. Ea are fața înroșită Și-i de rușine-acoperită. Pe cei ce vor mai rămânea O să-i mănânce sabia Vrăjmașilor, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Întreg pământu-nspăimântat Se clatină, neîncetat, Pentru că planul Domnului – În contra Babilonului – Se împlinește, negreșit, Iar Babilonul, pustiit Va fi de Domnul. În ăst fel, Nimeni nu va scăpa din el.


Atuncea, el a poruncit Să-i cheme-n față-i – negreșit – Pe cei care sunt vrăjitori, Sau sunt în stele cititori, Pe toți cei care se vădeau Cum că descântece făceau Și-a mai chemat, pe lângă ei, Pe o mulțime de Haldei, Voind să afle de îndat’, Ce-nseamnă ceea ce-a visat. Așa precum a poruncit, ‘Naintea lui, toți au venit.


Au început ca să sosească, Îndată, marii vrăjitori, Mai mulți Haldei și ghicitori, Precum și cei ce se vădesc Că-n stelele din cer citesc. Visul, atunci, le-am povestit, Dar ei nu mi l-au tâlcuit.


Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.


În gura mare, a strigat, În urmă, marele-mpărat, Să vină ai săi vrăjitori, Cu cei care sunt cititori În stele, precum și cu cei Ce se vădeau a fi Haldei. Când toți în față-i au venit, În acest fel el le-a vorbit: „Cel care poate să citească Scrisul și să mi-l tălmăcească, Are să fie îmbrăcat În purpură și-i va fi dat Un lănțișor de aur care, La gât, ca să îl poarte, are. La cârmă, în împărăție, Al treilea el are să fie.”


Din pricina curviilor Și a nelegiuirilor Ce le-a făcut curva cea care Se arăta fermecătoare Și iscusită, căci vindea Neamuri și de-asemenea Popoare, prin a ei curvie Și prin a ei vrăjitorie.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


Ea a vorbit, către femei: „Naomi”, nu mă mai numiți! Spuneți-mi „Mara”, căci să știți Că Dumnezeu m-a apăsat Și cu tristețe m-a-ncărcat, Încât, cuvinte n-am a spune” – „Mara” înseamnă „Amărăciune” –


Vreo zece ani; dar au murit Și cei doi fii: întâi Mahlon, Urmat apoi de Chilion. Astfel, Naomi s-a trezit Că orice sprijin i-a perit: Soț și feciori, de-al morții glas, Fost-au chemați; i-au mai rămas Nurorile, însă voia, Ca libertate să le dea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa