Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Isaia 47:7 - Biblia în versuri 2014

7 Ai zis: „Mereu voi avea casă Și-n veci voi fi împărăteasă. Nu te-ai gândit, nici n-ai visat, Că totul se sfârșește-odat’.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!». Nu te-ai gândit în inima ta la aceste lucruri, nici nu ți-ai amintit că totul se va sfârși.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Ziceai: ‘Voi fi stăpână pentru totdeauna!’ Astfel, tu ai ignorat aceste lucruri și nu te-ai gândit la viitorul lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ai zis: «Pentru totdeauna voi fi stăpână!». Nu ai pus la inimă acestea și nu ți-ai amintit de cele de pe urmă ale lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă!’ și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 și ai zis: Voi fi doamnă în veac. N‐ai luat aceste lucruri în inima ta, nici nu ți‐ai adus aminte de sfârșitul lor.

Onani mutuwo Koperani




Isaia 47:7
18 Mawu Ofanana  

Acasă, el s-a înturnat, Dar ce-a văzut și ce s-a spus, La inimă, tot nu și-a pus.


De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”


„Așează-te-ntr-un colțișor Și taci, fiica Haldeilor! Împărăteasă, tu să știi, Precum că nu ai să mai fii. Împărăteasa tuturor – Adică a-mpăraților – Nu-ți va mai spune nimenea.


Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.


De cine, oare, te sfiai? De cine, oare, te temeai, Când M-ai uitat și negreșit, Necredincioasă te-ai vădit? De Mine n-ai vrut a te teme, Căci Eu tăceam de multă vreme.


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”


Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.


Să spui: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a glăsuit: „Mare necaz am, negreșit, Pe tine, cel care – pe tron – Ești în Egipt drept Faraon, Pe tine, mare crocodil Al apelor, cari despre Nil, Ai zis așa: „E râul meu, Căci făcător al său sunt eu!”


Îmi zise: „Fiu al omului, Atent ascultă glasul Meu! Așa vorbește Dumnezeu, Asupra țării cea pe care Neamul lui Israel o are: „Iată, sfârșitul a venit Asupra țării, negreșit! În cele patru margini care Închipuie-ale ei hotare, Sosit-a vremea de sfârșit!


Lunile prinseră a trece Și-abia s-au scurs douăsprezece, Când împăratul s-a urcat Pe-acoperiș, de s-a plimbat. În centrul Babilonului, Se înălța palatul lui.


Eu – Nebucadențar – trăiam În liniște și mă aflam La casa mea, în patul meu Și fericit mă aflam eu.


Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor.


Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa